Aromaticitate

Principala caracteristica a structurilor continând ciclul benzenic este lipsa de reactivitate, anormala în comparatie cu polienele aciclice. Aceasta stabilitate specifica este cunoscuta de când exista chimia organica si din acest motiv o mare parte din chimia studiata în secolul al XIX-lea s-a axat pe derivati ai benzenului. Se spune ca asemenea compusi sunt aromatici sau au caracter aromatic. Proprietatea care confera ciclurilor aromatice stabilitatea lor deosebita se numeste aromaticitate. Evident aromaticitatea înseamna stabilizarea prin rezonanta sau delocalizare, dar se refera anume la cazul în care electronii ??delocalizati sunt continuti într-un ciclu orbital (de forma unei “gogoase”, ca în benzen). Energia de rezonanta în asemenea cicluri poate fi foarte mare, dupa cum demonstreaza benzenul însusi.
Gradul de aromaticitate al ciclurilor nesaturate este stabilit în diverse moduri:
1. Stabilitatea chimica fata de analogii nesaturati aciclici.
2. Determinarea termochimica a ER din caldurile de formare sau de hidrogenare.
3. Masuratori fizice, de exemplu susceptibilitatea diamagnetica sau, mai obisnuit, rezonanta magnetica nucleara.
Cel de-al treilea criteriu, folosit cel mai frecvent, se bazeaza pe ipoteza existentei unui câmp magnetic generat de orice ciclu de electroni care circula ca un curent electric. Acest curent de inel într-un ciclu cu electroni ??este prin urmare o trasatura specifica a aromaticitatii.
În 1931, Huckel a facut calcule de orbitali moleculari care prevedeau ca un inel monociclic cu (4n+2) electroni ???în care n este un numar întreg, va avea o stabilitate deosebita, pe când unul cu (4n) electroni ??nu va fi stabil. Calcule recente, mai amanuntite, prevad ca sistemele cu (4n) electroni ??vor fi mai putin stabile decât analogii lor aciclici, iar ciclurile cu (4n) electroni au fost numite antiaromatice. Acest efect special de enrgie (+ sau - ) scade cu cresterea valorii lui n.
Aromatic: 4n+2=2, 6, 10, 14, 18, … electroni ??
Ant