Aurul si Argintul

Se crede ca aurul a fost descoperit inaitea cuprului . Cules sub forma unor bucati stralucitoare din nisipurile raurilor si depunerile aluvionare , a fost intotdeauna un metal de ornament , apreciat pentru luciul sau galben , dar mai ales pentru stabilitatea sa fata de agentii corozivi . Usor de prelucrat prin ciocanire el lua forma diverselor obiecte de podoaba sau de cult cunoscute in antichitate . Este adevarat ca in mormintele regale de la Ur s-au gasit arme de aur ; ele erau insa probabil simboluri si se foloseau pentru scopuri rituale si nu au fost utilizate realmente in razboi . Vechile topitorii faceau cuie de aur pentru fixarea placilor de aur la structurile de lemn care foloseau la decorarea palatelor sau mormintelor .
Aurul negativ gasit in nisipurile raurilor sau chiar sub forma de pepite in mine este intotdeauna aliat intr-o masura mai mare sau mai mica si de obicei elementul de aliere este argintul. Ca urmare , bucatile de aur gasite in diverse locuri variaza mult in compozitie si culoare . Cele doua metale sunt atat de legate unul de celalalt incat vechii egipteni numeau argintul , aur alb . Descoperirile arheologice facute la Troia – cetate ce a cunoscut 9 etape de dezvoltare si care a fost in cele din urma distrusa de grecii din Micene la sfarsitul mileniului II , in urma unui celebru razboi iscat mai putin din cauza frumoasei Elena , cat mai ales pentru inlaturarea suprematiei troienilor la stramtoarea Dardanele – au scos la iveala nenumarate obiecte de podoaba , printre care ace , brose si chiar vase din tabla de aur prelucrata prin ciocanire , toate dovedind o maiestrie deosebita in arta prelucrarii . Ele apartin in special perioadei cunoscute sub numele de Troia II ( mijlocul mileniului III ) , dar traditia prelucrarii aurului era mult mai veche .
Metalurgia aurului are vechi radacini si in Europa Centrala , unde cantitati importante de aur s-au gasit mai ales in raurile Transilvaniei . Dovezile arheologice arata ca aurul s