Busuiocul



Busuiocul este o planta erbacee,condimentora originala din India si China.Cultivat pe tot globul.Pretentios la caldura.
Prefera soluri cu textura mijloceie,binestructurate,permeabile fertile,care nu fac scoarta.Nu suporta solurile argiloase,reci,grele, solurile nisipoase si saraturile.
Radacina: este fibroasa erecta,inalta pana la 60 de centimetrii,ramificata la baza si paroasa in partea superioara.
Frunze: sunt opuse, ovate, varful ascutit, marginea cu dinti rari, atenuati.
Flori: sunt albe sau roz grupate cate 4-6 in pseudo verticiile formand inflorescente spiciforme intrerupte.
Alimentatie: frunzele verzi sau uscate se utilizeaza la aromatizarea mancarurilor, sosurilor, muraturilor si salatelor.
Industrie: frunzele verzi sau uscate se folosesc la aromatizarea mezelurilor, pastelor, muraturilor.Vinul acrit se corecteaza cu infuzie din flori sau fructe de busuioc.Dupa obtinere, solutia se toarna in butoi.
Bioterapie: Partile aeriene ale plantei prezinta importanta in medicin umana si veterinara.
Principiile activa actioneaza antiseptic intestinal, caraminativ, stimuleaza digestia, antimetic, antiinflamator renal si intestinal, antiseptic pulmonar, antifungic, febrifug.
La om e folosit in colici intestinale, balonarii intestinale, voma, gripa, raceala, bronsita acuta si cronica, dureri de cap, ulcer gastric, infectii urinare, anorexie,diaree, colita de fermentatie.
La animale este folosit in tratarea afectiunilor renale.
Apa care inmoaie busuiocul are proprietati speciale.Fitoncidele si uleiul volatil dizolvate in apa confera proprietati dezinfectante,reconfortante, igienice.
Recoltare: Se culeg tulpinele si ramurile tinere acoperite cu frunze terminate sau fara inflorescenta,Uscarea se face la umbra in straturi subtiri.
Uscarea artificiala se face la maxim 35oC.In timpul uscarii produsul nu se intoarce.Se pastreaza in pungi de hartie.Femeile de la tara culeg busuiocul si il usuca in buchete agatate de grinda casei.
Medicina umana: Uz inter