Caracterizarea elementului uraniu

Denumire stiintifica: Uranium
Denumire comuna: Uraniu
Denumit dupa: planeta Uranus
Prima descoperire: M. H. Klaproth 1789 (Germania)
Masa atomica: 238.029
Numar atomic: 92

Se gaseste preponderent alaturi de alte actinide in nisip de monacit si in scoarta terestrea (0.00029%) in pehblenda de Uraniu.
Obtinere prin electroliza topiturii de KUF5 sau Na2UF6,
UF6 +3Ca = U+ 3 CaF2
Proprietati fizice
Metal alb-argintiu, moale, radioactiv si cu timp de injumatatire (functie de izotop) intre 23.9 milioane de ani si peste un miliard de ani
Masa critica: 242g (o bila cu diametrul de 2.8 cm)
Utilizare ca pigment pentru sticla, in reactoare nucleare si bombe.
Numar izotopi totali (stabili): 11 [0]
Numarul atomic (de ordine): 92
Masa atomica rotunjita: 238
Punctul de topire: 1132 °C
Punctul de fierbere: 3818 °C
Electronegativitatea: 1.7 (dupa Pauling)
Raza covalenta: 1.42Å
Raza ionica: 1.11 Å (+3) | 0.97 Å (+4)
Volum atomic 12.5 cm 3/atm*g
Structura cristalina, cubic cu interior centrat
Conductibilitatea electrica: 0.0341/ŠOhm
Conductibilitatea termica: 0.064 cal/°C*s
Caldura specifica: 0.028 cal/g*°C
Densitatea 19.07 g/ml
Stare de oxidare 6,5,4,3

Configuratia electronica

1s2 1=2 electroni
2s2 2p6 2=8 electroni
3s2 3p6 3d 10 3=18 electroni
4s2 4p6 4d10 4f14 4=32 electroni
5s2 5p6 5d10 5f3 5=21 electroni
6s2 6p6 6d1 6=9 electroni
7s2 7=2 electroni



II. Stare Naturala si obtinere

Principalul mineral de uranium este pehblenda, cu formula aproximativa U3O8, care contine insa intotdeauna oxizi de fier, plumb, toriu, radiu si lanthanide. Cleveita este o varietate de pehblenda, cu un continut mare de toriu si lanthanide.
Pentru obtinerea uraniului metalic, pehblenda se dizolva in acid azoti, obtinandu-se azotatul de uranil, UO2(NO3)2, care se transforma prin calcinare, in trioxide de uraniun, UO3.
Prin reducerea acestui oxid cu carbune in cuptorul