Cauciucul sintetic

Cauciucul natural, indiferent de forma sub care se afla (latex, diferite sortimente de crep, foi afumate etc.) este un produs macromolecular de origine vegetala. In plantele care cresc in deosebi in regiunile tropicale, cauciucul se gaseste fie in niste canale sub forma de suc alb/laptos sau sub forma de latex, fie sub forma de incluziuni in celulele cojii, ale tulpinii, ale radacinii etc.
Primele informatii despre cauciuc au aparut inca din anul 1496. Astfel, istoriograful Antonio de Herrera arata cum a observat Cristofor Columb ca bastinasii din insula Haiti se jucau cu mingi confectionate dintr-un material al carui nume insemna “rasina elastica” (sau, in argou indian, “cauchio” inseamna “lacrimi de arbore”).
Un veritabil descoperitor al cauciucului a fost insa omul de stiinta si exploratorul Charles Marie de La Condamine care a calatorit intre anii 1735-1737 in Ecuador, Peru si Brazilia. Aici el a observat cum bastinasii din Valea Amazonului isi impermeabilizau imbracamintea prin inmuiere in sucul laptos al unui arbore si expunere apoi pentru uscare la soare.
In lumea veche cauciucul a devenit o marfa cautata de populatie abia dupa ce s-a observat posibilitatea de a-l dizolva in anumiti solventi pentru a prepara un clei util in diferite scopuri si dupa ce chimistul englez Priesteley a observat, in 1770, ca o hirtie scrisa cu creionul si frecata cu o bucata de cauciuc devine curata.
Prelucrarea la scara industriala a cauciucului a inceput insa abea in prima jumatate a secolului XIX, o data cu descoperirea metodei de plastifiere pe valt (1826) si a procedeului de vulcanizare descoperit de chimistul american Charles Goodyear, care in 1839 descopera si efectul sulfului asupra cauciucului natural.
Asadar, cauciucul natural este un produs care se extrage din latex. Prin crestarea scoartei arborilor de cuciuc (ex. specia Hevea braziliensis, care este principalul arbore producator de cauciuc), se colecteaza un suc laptos sub forma unei emulsii n