Chimia sticlelor
Sticlele sunt un amestec de dioxid de siliciu si silicatii ai diferitelor metale. Sunt materiale necristalizate (amorfe), cu rezistenta mecanica si duritate mare, cu coeficient de dilatare mic. La temperaturi mai inalte se comporta ca lichidele subracite cu vascozitate mare. Nu au punct de topire definit. Prin incalzire se inmoaie treptat, ceea ce permite prelucrarea sticlei prin suflare, presare, turnare, laminare.
Sticlele se obtin, in general, prin topirea in cuptoare speciale a unui amestec format din nisip de coart, piatra de var, carbonat de sodiu (sau de potasiu) si materialele auxiliare.
Proprietatile fizice ale sticlelor sunt determinate de compozitia lor. Sticla obisnuita, sticla de sodiu are compozitia aproximativa 6SiO2·CaO·Na2O. Se intrebuintiaza la fabricarea geamurilor si a ambalajelor de sticla.
Sticla de potasiu are compozitia 6SiO2·CaO·K2O si este rezistenta la variatii de temperatura. Se foloseste la fabricarea vaselor de laborator.
Cristalul (sticla de plumb) este o sticla in care sodiul si calciul au fost inlocuiti cu potasiu si plumb (6SiO2·PbO·K2O) si se caracaterizeaza prin proprietati de refractie bune si densitate mare. Flintul si strasul contin un procent de plumb mai mare ca si cristalul. Flintul se foloseste pentru prisme si lentile optice.
Prin adaugarea unor cantitati mici de Al2O3 sau B2O3 se obtin sticle rezistente la variatii bruste de temperatura care se folosesc la fabricarea vaselor de laborator (sticla Jena, Pirex sau Duran). Au o rezistenta chimica mare si coeficient de dilatatie mic.
Componentii
Sticla de geam
(Scaieni)
Sticla de butelii
(Sighisoara)
Sticla cristal
Sticla de laborator
Turingia
Sticla de laborator Jena
(Ger.Glas.)
Sticla de laborator Pirex
Sticla Lindeman
Sticla optica
Sticla optica flint
SiO2
B2O3
BeO
CaO
MgO
BaO
PbO
ZnO
Li2O
Na2O
K2O
Al2O3
Fe2O3
As2O3
%
71,5
-
-
7,9
3,6
-
-
-
-
15,6
-
1,20
0,20
-
%
72,4
-
-
9,3
1,l
-
-
-
-
15,3
-
1,79
0,2
-
%
55,5
-
-
-
-
-
30
-
-
