Petrolul sau titeiul – in mod justificat numit si “aurul negru“, pentru calitatile sale ca si pentru avantajele ce rezulta din prelucrarea lui – s-a numarat printr-o “continuitate remarcabila” în ce priveste utilizarea lui în cursul istoriei, “aparând pretutindeni, universal si multiplu, etern si misterios”. Neîndoielnic, petrolul nu a fost dintotdeauna la fel de râvnit si apreciat, ci de-abia în ultimii 100 de ani, s-a impus ca un produs extrem de cautat, ca un element al solului indispensabil bunei desfasurari a vietii economice moderne si ca un important factor al politicii internationale, promovând, în consecinta dese si internationale conflicte diplomatice, economice si chiar militare.
Pe plan mondial adevarata problema a petrolului s-a ivit la sfârsitul secolului al XIX-lea si la începutul secolului nostru adica atunci când s-a trecut la utilizarea pe scara tot mai larga a derivatelor obtinute din “aurul negru”.
În decursul a numai câteva decenii, petrolul a devenit unul din elementele fundamentale ale vietii economice moderne. El este dupa expresia fericita a unuia dintre specialistii domeniului – “sângele economiei”. Potrivit opiniei lui Cesar Alimenti, petrolul constituie, în epoca contemporana “Meniu de bolta”, pentru industrie, transport si prima conditie pentru apararea nationala a statelor.
Petrolul, consemna Eduard Ward, în 1960 – a devenit “universal si international”. Toate tarile au început sa-l caute frenetic în solul lor, caci el aduce independenta economica si bogatie.
Petrolul a retinut – începând din jurul anului 1900 – tot mai mult atentia statelor producatoare sau neproducatoare ale pretiosului combustibil si unele si celelalte s-au aratat preocupate sa-si asigure cantitatile necesare unei bune desfasurari a vietii lor economice, în primul rând, pentru statele producatoare, problema nu prezenta dificultati, iar unele dintre ele (SUA îndeosebi) s-au folosit de avantajul posedarii unor bogate rezerve de titei pentru s-si extinde dominatia economica si în consecinta, politica în diverse zone de pe glob.
Într-un secol petrolul a devenit prima industrie a lumii.
Se foreaza azi la adâncimi de peste 4000 metri pe toata suprafata globului, pâna la cercul polar, se pompeaza, se trateaza si se transporta petrol. Cele mai mari vapoare din lume sunt petrolierele.
În anul 1900 aurul negru asigura mai putin de 4% din nevoile de energie ale întregii lumi. Azi, petrolul acopera 40% din aceste nevoi. În ciuda unei scaderi a consumului, lumea arde înca, în fiecare an, aproape 3 miliarde tone de produse petroliere, jumatate din acestea fiind furnizate doar de 8 companii.
Opt din zece întreprinderi dintre cele mai bogate din lume sunt companii petroliere. Dintre acestea patru sunt companii americane.
În S.U.A., din cele zece societati industriale care au cele mai mari cifre de afaceri, sapte sunt grupuri petroliere. În sfârsit din toate categoriile de întreprinderi din lume, socitatea cea mai puternica este Exxon, cu o cifra de afaceri de 88,5 mld. $ în 1983, cu 156000 de salariati, dintre care 12.000 cercetatori, lucrând în peste 500 filiale, implantate în 100 de tari. În 1983 beneficiul societatii Exxon a depasit 4,9 mld. $.
Este deja o idee general acceptata, cum ca industria petrolului s-a nascut în Statele Unite (în Pensylvania în 1859) si ca, cu exceptia câtorva ani din ultima parte a secolului al nouasprezecelea, Statele Unite, au fost pâna foarte curând cel mai mare producator de petrol al lumi, consumator si centru de rafinare a petrolului.
Chiar si astazi, Statele Unite ramân cel mai mare consumator de petrol, dar a fost întrecut de U.R.S.S. în ceea ce priveste productia de petrol si rafinarea acestuia. Chiar si asa, petrolistii americani privesc industria petrolului ca pe o inventie americana si continua sa se exprime cu scepticism în ceea ce priveste abilitatea oricarei alte natiuni în a rezista cu succes în industria petrolului, si continua sa fie sceptici în ceea ce priveste posibilitatile de organizare si de conducere a industriei petrolului în orice alta modalitate decât acea testata si încercata deja în Statele Unite.
Aceasta atitudine, reiese, desigur, din importanta majora a industrie petrolului din Statele Unite., si a cresterii intereselor marilor firme americane, care, au dominat afacerile internationale ale petrolului din cele mai vechi timpuri ale acestora înca de la începuturilor lor.
Pâna de curând, numai grupul englez – german Shell si British Anglo – Iranian (acum B.P.) au constituit singurele competitoare la nivel mondial, în timp ce Shell constituia singura companie straina cu o contributie semnificativa la dezvoltarea industriei petrolului chiar si în S.U.A.
Shell a avut interese americane sporite pentru o foarte lunga perioada de timp, o parte a actionarilor apartinând S.U.A. Componenta americana a grupului international a devenit acum atât de extin...