Cuprul II


Cuprul era cunoscut si el din cea mai veche Antichitate si aproape sigur imediat dupa aur si argint.Dar în vreme ce primele doua aveau la început utilizari în confectionarea podoabelor si ca mijloc de schimb, aparitia cuprului, mult mai dur si mai ieftin, si-a putut extinde utilizarile si la fabricarea armelor si a diferitelor ustensile (în special pluguri), Facându-se astfel un salt important în istorie: Trecerea de la epoca de piatra la epoca bronzului, asa cum si de la aceasta avea sa se treaca mai târziu la epoca fierului. Judecând dupa obiectele vechi de cupru descoperite, se poate afirma ca acest metal a aparut în Egipt, cu 5.000 de ani î.e.n. si apoi, cam cu un mileniu mai târziu,în regiunea dintre Tigru si Eufrat, unde se dezvoltase civilizatia sumeriana. În Egipt, pe vremea faraonului Turmes cuprul se exploata în Peninsula Sinai (azi bogata în petrol) si si era cunoscuta sub numele de komt.
Tot în Antichitate mai apare denumirea chalcos. Cu doua mii de ani înaintea erei noastre, cuprul era folosit numai la fabricarea bronzului si, mai târziu, la confectionarea unor podoabe, iar combinatii ale cuprului la colorarea sticlei în albastru (folosita ca piatra scumpa, la inele, brose etc.).
Este sigur ca grecii si apoi romanii extrageau cupru din insula Cipru (începând cu anul 1.500 î.e.n.). Tot pe insula Cipru se facea prelucrarea cuprului în bronz.
Denumirea latina ,,aes Cyprium” înseamna metal din Cipru ; numele aes reprezinta atât cuprul, cât si bronzul (aliajul cupru-cositor) si apoi chiar alama (aliajul cupru-zinc). O lamurire este însa necesara. În mica introducere, de la metelele cunoscute în lumea antica, sunt mentionate 7 metale, între care nu este cuprins zincul. Si totusi au fost gasite obiectele, care la analiza chimica arata neândoios prezenta zincului. Dar zincul nu era cunoscut ca metal izolat, independent, iar faptul ca el apare totusi în unele obiecte antice de alama se explica într-un singur fel. La prelucrarea minereurilor de c