Diamante si safire


Carbonul

Carbonul are numarul de ordine 6, fiind situat în sistemul periodic al elementelor în perioada a 2-a, grupa 14 (IV A), al carui simbol este C. Are un nucleu format din 6 protoni si 6 neutroni, învelisul sau electronic constând în 6 electroni. Masa atomica relativa a carbonului este 12,01. Este nemetal, tetra si divalent.

Carbonul este o substanta solida, insolubila în apa, la care deosebim ca varietati naturale: diamantul si carbunii de pamânt, iar ca varietati artificiale mangal (carbune de lemn), carbune de zanar si negru de fum (funingine).

Cea mai importanta latura a carbonului este prezenta lui în combustibili, deoarece în urma arderii da o reactie puternic exoterma. De asemenea, are un rol important în viata animalelor si a plantelor.

Din punct de vedere chimic, carbonul se caracterizeaza prin afinitate fata de oxigen si prin posibilitatea satisfacerii valentelor sale cu un alt atom de carbon.

Diamantul

Este o piatra pretioasa al carui nume provine din adam = îmblânzitor, adamos = de neînvins, din cauza duritatii sale (în limba greaca), sau adama, în ebraica, care înseamna pamânt.

Diamantul, ca substanta, este carbon nativ, dur si pur, cristalizat.

Este piatra cea mai stralucitoare, cea mai dura, insolubila la orice agent chimic. Ea poate zgâria orice corp, dar nu poate fi zgâriata de nici un alt corp. Pe scara duritatii pietrelor are duritatea cea mai mare –10.

Diamantul cristalizeaza în forme hexagonale, octogonale, paralelipipedice, romboidale, conice si altele. În stare pura este aproape incolor, alb apos, dar uneori se gasesc pietre colorate cenusiu, brun, chiar verde, galben, rosu, albastru si de foarte putine ori negru, de aici expresia „ca un diamant negru” = foarte rar.

Greutatea specifica variaza în funtie de calitate, ea situându-se în medie ??= 3,5 g/cm3.

Diamantele se gasesc în unele roci ultrabazice si în conglomerate, în aluviunile formate pe seama acestora în depresiunile aluvionare aurifere. De obicei,