FOSFORUL
Simbol: P; Z = 15; Masa atomica: 0,974

Stare naturala. Fosforul nu exista liber în natura din cauza afinitatii sale pentru oxigen. Exista însa, un numar mare de fosfati. Fosforitul, considerat înainte ca un difosfat tricalcic, Ca3(PO4)2 este un amestec de hidroxil – apatita 3Ca3(PO4)2 · Ca(HCO3)OH. Are o culoare cenusie, galbuie sau uneori neagra, care indica prezenta substantelor bituminoase.

Fosfatii naturali se clasifica în trei categorii:
Fosforiti adica fosfati impari de origine minerala;
Guanoul, care provine din putrefactiile dijectiilor si a cadavrelor pasarilor marine;
Caprolitele, de origine animala provenite din excrementele unor reptile.
Nu exista pamânt arabil care sa contina acid fosforic. Recoltele succesive saracesc solul. Din plante, fosforul trece la animale si la om. Acidul fosforic exista în roci în cantitate mica. În cuptoarele înalte, fosforul pus în libertate, modifica proprietatile produselor. Unii carbuni, petrolul, apa de mare, grindina pot contine fosfor. Parul, ghearele, dintii si în special oasele vertebratelor contin fosfor sub forma de carbonato – apatita. Urina contine fosfat 2-3g/l. Nucleina, lecitina din creier, fict contin mult fosfor.

Obtinere:
Fosforul se obtine numai industrial din oasele animalelor sau din fosfatii minerali. Oasele contin 25-30% oseina; 52-68% Ca3(PO4)2; 0-2% Mg3(PO4)2; 2-10% CaCO3 si alte saruri pâna la 2%.
Prin procedeul chimistilor francezi, se distruge oslina arzând oasele la rosu viu. Cenusa este pulverizata. Ea contine 40% P2O5 si alti oxizi de la, Fe, Al. Cenusa amestecata cu apa calda se trateaza cu acid sulfuric si se filtreaza sulfatul de calciu:
Ca3(PO4)2 + 2H2SO4 = 2CaSO4 + CaH4(PO4)2
Lichidul evaporat la consistenta siropoasa este amestecat cu carbune si calcinat pentru a transforma difosfatul tetrahidrocalcic în dimetafosfat de calciu:
CaH4(PO4)2 = Ca(PO3)2 + 2H2O
Distilarea fosforului începe la 750ºC si se termina la 1200ºC:
3Ca(PO3)2 + 10C = P4 + Ca3(PO4)2 + 10CO
2Ca(PO3)2 + 5