Friedrich Wohler














Contributii în chimie
Wöhler este considerat pionierul chimiei organice datorita sintetizarii ureei (sinteza Wöhler - Ureea se obtine prin sinteza directa din amoniac si bioxid de carbon, sub presiune si la temperatura ridicata, urmata de concentrare si granularea topiturii. Se utilizeaza ca ingrasamant de suprafata, individual sau in amestec cu alte ingrasaminte. Poate fi incorporata in sol atat primavara timpuriu, cat si ulterior In cursul perioadei de vegetatie. Are o eficienta ridicata la culturile cu intervalul de vegetatie mai lung. Este un ingrasamant preferat pentru plantele care folosesc direct azotul amidic din sol: citrice, piersici, ridichi, tutun ) în 1828. Pîna în 1828 se credea ca substantele chimice se pot forma doar sub influenta "fortei vitale" în corpul animalelor si plantelor. Wöhler a demonstrat ca aceasta teorie este falsa prin prepararea artificiala a ureei folosind numai materiale inorganice. Sinteza ureei a fost esentiala pentru biochimie deoarece ea a dovedit ca un compus cunoscut ca fiind produs numai de organisme biologice poate fi produs în laborator, în anumite conditii, din materiale fara viata. Aceasta sinteza in vitro de materie organica a invalidat teoria general acceptata la acea vreme (vitalism) despre vis vitalis, o "forta a vietii" transcedentala necesara pentru producerea compusilor organici. Aratînd ca cianatul de amoniu se poate transforma în uree printr-o transpozitie interna de atomi, fara cîstig sau pierdere de masa, Wöhler a aratat unul dintre primele exemple de izomerie, abolind vechea idee prin care doua corpuri, A si B, avînd proprietati fizice si chimice diferite, nu pot avea aceeasi compozitie. În anul în care a realizat sinteza ureei, Wöhler devine profesor la vîrsta de 28 de ani. Doi ani mai tîrziu, în 1830, Wöhler a publicat, în colaborare cu Justus von Liebig, rezultatele cercetarilor privind caracterul polimeric al acizilor cianic si cianuric. Ber