Gazele inerte


Pana la finele secolului tercut se presupunea ca aerul este format numai din oxigen si azot, dar in 1894 fizicianul englez Raylength a atras atentia asupra faptului ca greutatea specifica a azotului obtinut din aer, este totdeauna ceva mai mare decat greutatea specifica a azotului pur obtinut din compusii sai. In timp ce un litru din cel dintai cantareste 1.2572 g, un litru din cel din urma cantareste 1.2505 g. Descoperirea lui Raylength l-a interesat pe profesorul de chimie Ramsay, care a emis ipoteza ca diferenta de greutate se datoreaza impurificarii azotului atmosferic cu un gaz greu. Cei doi savanti au intreprins analiza azotului atmosferic; pentru a izola din el gazul ipotetic Ramsay s-a folosit de proprietatea azotului de a se combina prin incalzire cu magnaziu, formand Mg3N2. Trecand de mai multe ori azot atmosferic printr-un tub cu magneziu incandescent Ramsay a obtinut in reziduu o cantitae anumita dintr-un gaz greu care nu se combina cu metalul mentinonat. Raylength a mers pe o lata cale: el a supus un amestec de azot si oxigen actiunii scanteilor electrice. In aceste conditii azotul s-a combinat cu oxigenul dand oxidul de azot NO, care se transofrma apoi in dioxidul de azot NO2; acesta era absorbit intr-o solutie alcalina. Ca urmare el a izolat de asemenea din azotul atmosferic o cantitate mica de gaz care nu se combina cu oxigenul sub actiunea scanteilor electrice.
In felul acesta a fost descoperit in aer un gaz nou, necunoscut pana atunci, care a fost denumit argon.
Argonul (Ar) este un gaz incolor, de aproape o data si jumatate de ori mai greu decat aerul: un litru de argon este in conditii normale 1.7809 g. Greutatea atomica a argonului este 39.944. Din punct de vedere chimic argonul se caracterizeaza printr-o pasivitate totala, de unde provine si numele lui (pe greceste, argon inseamna inactiv). El nu se combina in nici un fel de conditii cu vreunul din elemente.
Dupa argon au fost decoperite 4 elemente gazoase: He, Ne, Kr, Xe care