Lumea minerala a nestematelor

Daca in zbuciumata istorie a omenirii lumea minerala a nestematelor a avut un rol indiscutabil, cu multilaterale implicatii, diamantul a fost, fara indoiala, sub toate rapoorturile, gema cea mai de seama. Descoperirea sa isi pierde obirsia in noianul mileniilr, in Orientul indepartat, mai precis in India, prima patrie a celor mai felurite pietre pretioase. Peste mari si deserturi necuprinse, diamantul ajunge mai tarziu in Europa. Cea mai veche marturie este o statuie greaca, cu ochii de diamant neslefuit, datand din sec V i.e.n.si afalata in prezent la „British Museum”. Egiptenii au cunoscut insa diamantele Indiei cu milenii in urma si le-au folsit nu numai ca podoaba, dar si ca unealta(datorita duritatii sale neegalate). Legendele poparelor Orientului indepartat sau apropiat, credintele si superstitiile Evului mediu sau chiar mai recente, astrologia, mistica, medicina empirica, ambitia si afectiunea, au creat in jurul diamantului o aureola unica in ierarhia si istoria bunurilor omului. Este imposibil ca in spatiul pe care-l avem la indemana sa trecem in revista cel putin o parte dintre faptele si legendele puse pe seama acestei pietre nobile.
Denumirea mineralului provine de la cuvantul grec adamas= invincibil, referindu-se la duritatea materialului. Varietate de carbon nativ(C), cristalizata in sistemul cubic, cu habitus predominant octaedric, mai rar tetraedric[D35]. Se formeaza in roci magmatice ultrabazice de adancime in conditii de presiune si de temperatura inalte, intalnindu-se, rar, in unii meteoriti si, frecvent, in aluviunile formate prin dezagregarea rocilor diamantifere. Este incolor si transparent ca apa, dar apare frecvent cenusiu, brun, galben sau alb, si exceptional, rosu, verde, albastru sau negru (prin incalzire la temperatura inalta coloratia poate disparea, dar apare la racire). Varietatile impure sau cu forme deosebite sunt: bortul, negru, cristalizat sub forma de concretiuni neregulate sa