Mercurul


Mercurul este cunoscut din antichitate sub numele de hydrargirum, care inseamna argint lichid.

Raspandirea in natura. Mercurul se gaseste citeodata in stare nativa printre crapaturile mineralelor de mercur din a caror descompunere provine.
In stare combinata exista mai ales ca cinabru (sulfura de mercur, HgS), mai rar ca clorura sau iodura de mercur (I), selenura sau telulura de mercur (II), etc. Mercurul formeaza 10-4 % din atmosfera.

Preparare. Metoda clasica pentru prepararea mercurului consta in prajirea cinabrului in cuptor, la 600-700 C, in prezenta de aer, cand rezulta metalul si SO indice 2 (deoarece oxidul de mercur rezultat este nestabil din punct de vedere termic):

HgS + O2 ( Hg + SO2

urmata de racirea vaporilor de mercur in condensatoare de gresie racite cu apa.

Uneori, mai ales in cazul micilor exploatari, cinabrul se incalzeste in retorte la 600-700oC, fie cu var :
4HgS + 4CaO ( 4Hg + 3CaS + CaSO4
fie cu strunjitura de fier :
HgS + Fe ( Hg + FeS.

Mercurul brut este apoi supus unei purificari pentru indepartarea impuritatilor mecanice antrenate(praf, etc.), ceea ce se realizeaza prin filtrare, iar pentru eliminarea altor metale se supune unei distilari in vid.

Proprietati fizice. Mercurul este alb stralucitor ca argintul. In stare solida, are o structura hexagonala compacta, puternic distorsata ( fiecare atom este inconjurat de sase atomi la 0.300nm si de alti sase atomi la 0.347 nm).
Mercurul este singurul metal lichid la temperatura obisnuita. Coeficientul de dilatare termica a mecurului este foarte mare.
Avand tensiune superficiala foarte mare (480 dyn * cm-1), mercurul in stare pura e rostogoleste pe hartia alba fara sa lase urme. El este foarte greu. Conductibilitatea termoca a mercurului este redusa (la 0oC, este de 2,2% din aceea a argintului). Mercurul emite vapori monoatomici in spatii bine ventilate.
Prin actiunea descarcarilor el