Modificarea Si O2

Transformarile ce se desfasoara într-o masa ceramica grupeaza procese de deshidratare, polimorfism, reactii între componentii aflati în contact, trecerea spre starea vitroasa sau de la vitroasa spre cristalina etc.
Materiile prime ceramice cele mai comune sunt argilele si cuartul , ultimul cel mai frecvent fiind prezent sub forma de nisip.
Existenta în stare naturala a unei silice amorfe stabile pe termen foarte lung la scara geologica este putin probabil sa fie cunoscuta dat fiind faptul ca mentinerea starii de dezordine impune o serie de conditii prealabile ce nu îsi au nici un corespondent în natura. Prezenta simultana a unor impuritati favorizeaza conditiile de a vira structura spre forme cristaline sau semicristaline..
Acest tip de silice în timpul arderii este supusa la un proces de trecere spre cristobalit , accelerat în prezenta impuritatilor (Abramovici 1976).
Cercetarile demarate recent ,ne-au pus în fata unor probe de ceramica în care se identifica formatiuni cu caracteristicile silicei fibroase , generata foarte probabil de arderile reducatoare si abundenta carbonului depus în porii materialeor ceramice .Rolul carbonului la nivelul SiO2 din metacaolinitul generat la arderea reducatoare a mineralelor argiloase este unul foarte disputat de catre diversii cercetatori- suprafata specifica ridicata devine un teren favorabil unor transformari de acest tip.
La cca 900(C, SiO2 începe sa fie redusa astfel:
SiO2solid + Cgrafit= SiO2gaz + COgaz
La temperaturi tot mai mari,reactia se desfasoara la o scara apreciabila.
. Oxidul de Fe.Fe2O3 care determina trecerea CO la C ,produs ce se depune în masa ceramica si genereaza stres mecanic soldat cu distrugerea microstructurii.

Silicea fibroasa se deosebeste prin faptul ca tetraedri de SiO4 se leaga dupa muchii (nu dupa vârfuri) iar lanturile se cupleaza prin forte V. der Vaals. Densitatea corespunde la o structura cu grad avansat de dezordine(1,96-1,98g/cm3)
Fo