Nichelul si plumbul


Nichelul este larg folosit gasindu-se in scoarta Pamantului intr-o cantitate de doua ori mai mare decat cuprul, plumbul si zincul laolalta
Inca din timpurile stravechi se foloseau aliaje de fier-nichel din meteoriti, dar nichelul a fost cunoscut ca element abia din anul 1751. Inainte de aceasta data, minerii saxoni incercasera sa topeasca niste minereuri nou descoperite, care pareau a fi cuprifere. Dar ceea ce au obtinut nu a fost cuprul. Era un metal alb, dur care nu putea fi ciocanit spre a obtine obiecte de utilitate practica. Minerii si-au exprimat temerile:’’Batranul Nick ne-a vrajit minereul. Metalul asta bun de nimic este arama batranului Nick”. Ani de-a randul, oriunde se gaseau minereuri asemanatoare, ele erau denumite astfel. Pana cand in cele din urma, in Suedia, savantul(mineralog si chimist suedez) Axel Federic Cronstedd (1722-1765) a ajuns la concluzia ca “Arama lui Nick” continea un metal necunoscut. L-a numit nichel.
Podoabe din metalul alb, denumite “paktong”, fusesera confectionate in China inca din vremuri stravechi. Curand dupa ce Cronstedd descoperise nichelul, un al doilea savant suedez a aflat secretul paktong-ului, acest “cupru alb”, obtinut prin adaos de zinc la minereurile care contineau nichel si cupru. Curand aliaje asemanatoare au fost produse in Europa. Ele erau denumite argint-nichel si argint german. In anul 1844 dupa ce s-a inceput electrometalizarea in Marea Britanie, acest argint german placat cu argint veritabil a fost mult folosit in locul cuprului pur acoperit cu un strat subtire de argint curat, topit la temperaturi inalte. Obiectele din argint-nichel, acoperite cu argint pur prin electroplastie, sunt inca apreciate si astazi.
Desi pare ciudat, pana acum o jumatate de secol, cererea de nichel era mica cu exceptia utilizarii sale la fabricarea monedelor de nichel, a acoperirilor cu nichel si a argintului-nichel pentru tacamurile argintate. Savantii au gasit insa sute de alte noi aplicatii pentru acest meta