Oxidul de carbon


Este un gaz fara miros si fara gust , mai putin dens decât aerul, putin solubil in apa. Este una din cele mai importante otravuri de natura gazoasa. Ia nastere din arderile incomplete a combustibililor . Intoxicatiile apar cel mai des în sezonul rece, ca urmare a folosirii surselor suplimentare de incalzire, a instalatiilor defecte. In cea mai mare parte decesele s-au produs în locuinte si foarte putine în garaje, 7%; intoxicatiile voluntare fiind putine (2,8%). Monoxidul de carbon este prima cauza mondiala de mortalitate prin intoxicatie.
Simptomele intoxicatiei sunt diferite in functie de concentratia lui in aer. La concentratii de 80% omul moare imediat. La concentratii intre 30-60% semnele intoxicatiei acute sunt:dureri de cap, greturi, ameteli, tahicardie, tahipnee, soc sau coma profunda. In intoxicatiile mai usoare apar: dureri de cap, greturi usoare .
Efectul toxic se explica prin afinitatea mare a oxidului de carbon fata de hemoglobina. Prezinta o afinitate de 250 de ori mai mare pentru hemoglobina decât oxigenul si formeaza impreuna cu aceasta carboxihemoglobina (HbCO), un compus stabil, care nu mai poate sa mai transporte oxigen si apare hipoxia tisulara. Cantitatea de carboxihemoglobina depinde de concentratia de oxid de carbon in aer .
Hemoglobina fatului are o afinitate pentru oxidul de carbon mult mai mare decât a mamei, de unde rezulta importanta extrema a acestei intoxicatii, care este responsabila de moartea fatului sau de alterarea sistemului nervos central . Lipsa oxigenului este simtita mai ales la nivelul creerului si inimii . Alt efect consta in inactivarea mioglobinei, citocromilor si a unor enzime prin legarea reversibila a fierului.

Primul ajutor consta in :
- scoaterea victimei din mediul toxic la aer curat; - daca victima este inconstienta, se culca pe o parte, cu capul dat pe spate si barbia ridicata, manevra care îi mentine caile respiratorii deschise, - daca victima nu mai