Petrolul cracat



În secolul XX întreaga industrie si civilizatie s-au bazat pe energia furnizata de petrol. Rezervele de titei au dus însa si la conflicte internationale, iar utilizarea lui a cauzat poluare si daune mediului înconjurator.

Petrolul se compune în principal din hidrocarburanti – molecule formate din doua elemente chimice, hidrogen si carbon – alaturi de alte substante. Petrolul poate lua forme diferite, printre care titeiul lichid, gazele naturale sau o substanta vâscoasa, groasa, numita asfalt sau bitum. Petrolul este o substanta organica. El s-a format din materie care odinioara era vie, respectiv din plante si animale. Ca urmare, titeiul si gazele naturale, ca si carbunii, sunt considerati combustibili fosili.
Petrolul este un amestec complex de numeroase hidrocarburi, cu molecule continând intre un atom C si aproximativ 100 sau poate mai multi. Se cunoaste exact compozitia si structura moleculara a hidrocarburilor din petrol pâna la C10 si aproximativ a hidrocarburilor mai grele.
În petrol se gasesc hidrocarburi din urmatoarele trei clase: alcani, cicloalcani (naftene), si hidrocarburi aromatice. Nu se gasesc alchene si acetilene (primele sunt însa componente importante ale petrolului "cracat"). Nu exusta nici un petrol care sa nu contina toate trei clasele de hidrocarburi, dar proportia în care apare fiecare din aceste clase poate diferi mult de la un petrol la altul si în diversele fractiuni ale aceluiasi petrol.
Diferite fractiuni din petrol sau amestecuri de hidrocarburi, prelucrate prin metode fizice si chimice în rafinariile de petrol (benzine, petrol lampant, motorine), servesc drept combustibili pentru alimentarea mai tuturor mijloacelor de transport (automobile, avioane, locomotive si tractoare). Tot din petrol se fabrica uleiurile de uns (lubrefiantii) necesare acestor motoare si altor masini, precum si asfaltul care constituie stratul exterior al soselelor.
În sfarsit, prin prelucrarea termica (piroliza) si catalit