Poluarea electromagnetica a mediului II
Odata cu folosirea intensiva a circuitelor integrate, problema interferentei si susceptibilitatii electromagnetice a devenit o conditie în proiectarea unor echipamente de automatizare de înalta fiabilitate. Prin compatibilitate electromagnetica se întelege particularitatea unui echipament, sau a unui sistem în ansamblu, de a functiona în conditiile unui mediu poluat electromagnetic, fara a fi perturbate intolerabil functiile acestuia. Interferenta electromagnetica ( FMI - electomagnetic interference, sau RFI - radio frequence interference ) este reprezentata printr-un semnal nedorit, care este indus datorita câmpului electromagnetic poluant, semnal care poate defecta functionarea unui echipament sau sistem. Interferenta electromagnetica poate fi definita ca o poluare electromagnetica, la fel de periculoasa ca poluarea aerului sau a apei în mediul ambiant. Fenomenul de compatibilitate electromagnetica are trei componente, fig. 12.1 : sursa unui câmp electromagnetic poluant, calea de propagare si receptorul afectat, reprezentat prin echipamentul sau sistemul în functionare normala. Sursele de zgomot electromagnetic sunt cauzate de fenomene naturale sau artificiale, ca de exemplu:
Zgomotele electrice generate de furtuni electrice, reprezinta surse naturale de zgomote electromagnetice cu frecvente sub 10 MHz.
Zgomotele generate de radiatiile solare si zgomotele cosmice reprezinta surse naturale de zgomote cu frecvente peste 10 MHz.
Zgomotele electrice artificiale sunt generate de activitatile umane si pot fi neintentionat sau intentionat create. Sursele neintentionat create de om sunt echipamente a caror functionare nu are ca scop emisia de câmpuri electromagnetice, precum calculatoarele electronice, motoarele electrice, echipamentele cu relee cu contacte, tuburi fluorescente, sudura cu arc, motoarele cu autoaprindere, cablurile TV etc. Sursele de poluare electromagnetica intentionat create de activitatile umane sunt acele echipam