Sapunul





Sapunul, primul detergent, se fabrica în Orientul Mijlociu de acum 5000 de ani. La început a fost folosit in principal pentru spalarea rufelor si pentru curatarea inflamatiilor si a ranilor. Abia din anii 100 d.H. oamenii au inceput sa foloseasca sapunul pentru baie.
Sapunul se obtine printr-un proces chimic în care o grasime reactioneaza cu o substanta alcalina. Probabil ca sapunul s-a obtinut întamplator, când se frigea carnea desupra unui foc de lemne si a picurat grasimea pe cenusa alcalina. Probabil ca acest sapun primitiv a ajuns pe mâinile cuiva, care a observat ca acesta se amesteca cu apa si se clateste, înlaturând murdaria.
Sapunurile se obtin prin reactii ale grasimilor precum seul, uleiul de cocos si de palmier, cu o substanta alcalina, precum soda caustica sau potasa caustica. Procesul chimic care are loc se numeste saponificare. Uleiurile vegetale lichide se utilizeaza la fabricarea de sapun, de obicei în amestec cu grasimi solide sau hidrogenate.
În procedeul obisnuit de fabricare a sapunului se încalzeste grasimea cu aburi introdusi direct la 100ºC si se adauga solutia de hidroxid de sodiu, pentru a obtine o emulsie. Îndata ce se formeaza sapun, viteza de reactie creste brusc, fiindca sapunul topit este un bun dizolvant atât pentru grasime cât si pentru hidroxidul de sodiu. Produsul astfel obtinut contine toata glicerina, rezultata din reactia de saponificare si multa apa. Pentru adaugarea unei solutii concentrate de clorura de sodiu se separa sapunul miez, topit, la fund ramânâd un strat apos, care contine glicerina. Sapunul miez contine 62-64% acizi grasi si el poate fi utilizat ca sapun de rufe. Pentru fabricarea sapunului de toaleta, sapunul miez (obtinut din grasimi mai pure) se usuca pâna ce continutul în acizi atinge 80-85% apoi i se înglobeaza un parfum si se preseaza in bucati.
Sapunurile se caracterizeaza prin faptul ca moleculele lor poseda la una din margini o grupa polara hidrofila. Datorita acestei