Sisteme de aliaje binare
Metalele tehnic pure sunt utilizate in practica datorita unor proprietati speciale, cum sunt conductibilitatea termica si electrica,rezistenta buna la coroziune, stabilitatea la temperaturi inalte, ca de pilda cuprul, aluminiul si argintul pentru conductibilitatea lor termica si electrica mari, staniul, molibdenul si wolframul pentru stabilitatea la temperaturi inalte. In practica cele mai multe metale sunt folositoare sub forma de aliaje, adica materiale metalice rezultate din topirea impreuna a unor metale cu metale sau metale cu nemetale(metaloide).
Pentru ca un aliaj sa posede proprietati metalice, este necesar sa predomine legatura metalica. Pentru ca prin topire sa rezulte un aliaj, elementele trebuie sa se dizolve complet in stare lichida, formand o topitura omogena care, prin solidificare, sa dea nastere unui material metalic omogen din punct de vedere macroscopic. La scara atomica, toate aliajele sunt eterogene, intrucat sunt alcatuite din cel putin doua feluri(specii) de atomi. Metalele (elementele) care alcatuiesc aliajul poarta numele de componenti, iar totalitatea aliajelor formate de catre aceiasi componenti, formeaza un sistem de aliaje.
Daca se considera sistemele fizico-chimice(corp sau ansamblu de corpuri) in interactiune, izolate imaginar de mediul inconjurator, ele pot fi: omogene-cu aceleasi caracteristici in toata masa- si eterogene- formate din parti omogene separabile prin procedee mecanice. Partile omogene ale unui sistem eterogen difera intre ele prin proprietatile lor fizico-chimice.
Clasificarea sistemelor de aliaje se face in functie de solubilitatea reciproca a componentilor in stare lichida si in stare solida. Dupa solubilitatea in stare lichida se disting trei grupe mari, si anume:
sisteme de aliaje in care componentii sunt total sunt total solubili unul in altul in stare lichida;
sisteme de aliaje in care componentii sunt par