Spectroscopia de rezonanta magnetica nucleara

Dintre toate metodele fizice, rezonanta magnetica nucleara (RMN) este aceea care ofera cea mai bogata si completa informatie structurala asupra compusilor organici. Spre deosebire de spectroscopia IR, în RMN practic toate semnalele sunt interpretabile relativ usor, iar spre deosebire de spectroscopia electronica metoda RMN ofera mult mai multe informatii. În timp ce spectroscopia IR sau cele de masa sunt prea bogate în informatii, deci greu interpretabile, iar cele UV-VIZ prea sarace, spectrele RMN, atât cele 1H cât si cele 13C, contin exact informatia necesara, care poate fi pusa în legatura directa cu formula structurara a substantei.
Dezvoltata prin analogie cu rezonanta electronica de spin, rezonanta magnetica nucleara de înalta rezolutie, aplicata initial pentru studiul protonilor si extinsa ulterior pentru o serie de alti nuclizi: 13C, 19F, 31P, 17O etc., a devenit în prezent cea mai importanta metoda de studiu a structurii, configuratiei compusilor organici.

Magnetismul nuclear

Întocmai ca si electronul, protonul efectueaza o miscare rapida de rotatie în jurul axei sale, miscare numita “spin nuclear ”. Miscarii de rotatie a protonului (sarcina electrica) I se asociaza moment magnetic de spin.
Desi lipsit de sarcina, neutronul prezinta de asemenea un moment magnetic de spin. Acest fapt neasteptat se poate explica prin existenta unei structuri interne comportând sarcini electrice fractionare (quark).
În cazul unor nuclee compuse din mai multi protoni si neutroni, are loc o compensare spinilor particulelor elementare, spre exterior manifestându-se un moment magnetic rezultant.
Magnetismul nuclear este caracterizat prin numarul cuantic de spin nuclear, I, care, spre deosebire de cel al electronului, poate avea valori diferite pentru nuclee diferit, în conformitate cu urmatoarele reguli:
nuclizii continând un numar par de protoni si un numar par de neutroni au numarul cuantic de spin nuclear egal cu zero (I=0). L