Vitaminele II




Poate nici o ramura a cercetarilor medicale nu a suferit o evolutie asa rapida în ultimii ani, ca stiinta vitaminelor. Noi nu mai concepem aceste substante ca factori alimentari de necesitate vitala, care sunt indispensabili proceselor vitale atât organismului animal si sistemelor de organe, ci pe un plan mai mare, ca substante de care sunt legate pur si simplu fenomenele lumii vii. Daca este permis sa alaturam cuvintelor lui Pfluger „fara albumine nu exista viata”, „fara vitamine nu exista viata”, atunci se poate întelege ce înseamna progresele realizate în ultimii ani, în elucidarea structurii chimice a vitaminelor.
Nu se poate nega importanta lor pentru medicul de familie care vrea sa le introduca în terapie. În medicina adaugarea substantelor lipsa din alimentatie sau a anumitor extracte, chiar în cantitati minime, a putut compensa lipsurile alimentare.

Definitia vitaminelor. Vitaminele au fost considerate ca substante cu actiune specifica, sintetizate în plante si care au un anumit rol în celula plantei; hormonii au fost considerati ca produse ale regnului animal, cu un rol asemanator în viata animala.
Exista vitamine care nu sunt fabricate numai în plante, ci si în organismul animal, si invers exista hormoni care se gasesc peste tot în organismul vegetal. Drept exemple pentru aceste doua cazuri numim Vitamina C care este fabricata si de ficatul câtorva animale, si o substanta cu actiune asemanatoare hormonului folicular, care este foarte raspândita în regnul vegetal si care s-a pastrat în carbune pâna astazi de mai mult de 100 milioane de ani. Astfel nu se mai poate mentine separatia riguroasa între vitamine si hormoni ,dar nu numai din punct de vedere al biologiei generale dar si din punct de vedere pur chimic. Cât de variate ar fi configuratiile chimice întâlnite la aceste doua grupe de substante, totusi trebuie constatat pe de o parte , ca o anumita structura chimica, care de exemplu este foarte evidenta la sterine, se gaseste odata la v