BALANTA DE VERIFICARE


Notiunea, continutul si functiile balantei de verificare

Operatiile economice care se realizeaza zi de zi într-o unitate economica se înregistreza în conturi. În orice moment al activitatii economice, fiecare cont în parte pune în evidenta situatia elementelor patrimoniale: existentele la începutul perioadei, cresterile, micsorarile, totalul miscarilor cumulate de la începutul anului, dar si existentele finale.
Necesitatile de conducere, control si analiza a activitatii unitatilor patrimoniale impun generalizarea si prezentarea, într-un tablou de ansamblu, a întregii activitati desfasurate. Metoda contabilitatii impune ca periodic, si în mod obligatoriu cu ocazia elaborarii bilantului, sa se faca verificarea exactitatii înregistrarilor facute în contabilitate, cît si a calculelor efectuate cu ocazia determinarii rulajelor, sumelor totale si a soldurilor conturilor.
Balanta de verificare sau balanta conturilor este un procedeu specific al metodei contabilitatii care asigura verificarea exactitatii înregistrarii operatiilor economice în conturi, legatura dintre conturile sintetice si bilant, legatura dintre conturile sintetice si conturile analitice, precum si centralizarea datelor contabilitatii curente. Balanta de verificare se prezinta sub forma unei situatii tabelare, în care se înscriu datele valorice preluate din conturi.
În cadrul balantei de verificare se obtin anumite egalitati structurale si globale proprii dublei înregistrari si corespondentei conturilor.
Aceste egalitati exprima un echilibru permanent între aceste date, de unde provine si denumirea de ”balanta”. Balanta de verificare contine toate conturile folosite de o unitate patrimoniala, fiecare cont fiind înscris cu soldul initial, rulajele perioadei curente, totalul sumelor si soldul final de la sfîrsitul lunii pentru care se încheie balanta respectiva. Legea contabilitatii prevede ca ”pentru verificarea înregistrarii corecte în contabilitate a operatiunilor se întocme