CAPITOLUL 1

Contabilitatea institutiilor publice – componenta a contabilitatii generale si îndeosebi a contabilitatii publice

Contabilitatea publica constituie contabilitatea care asigura evidentierea tuturor operatiunilor de încasari si plati referitoare la fondurile publice. Ea evalueaza obligatiile contribuabililor, evidentiaza încasarile din aceste obligatii si determina diferentele din obligatiile neonorate, precum si responsabilitatea ordonatorilor de credite privind efectuarea platilor din fondurile publice. Organizarea acesteia este obligatorie pentru toate autoritatile publice, comunitatile teritoriale, institutiile publice nationale si locale.
Vincent Raude si Jean Claude Pagat retin pentru contabilitatea publica mai multe definitii, una uzuala, alta tehnica si a treia administrativa. Astfel, definitia uzuala o formuleaza ca fiind: “ansamblul de reguli aplicabile gestiunii veniturilor de stat”, cea tehnica “reguli de prezentare a conturilor publice”, iar cea administrativa are în vedere sarcinile publice si o defineste ca fiind “regulile contabilitatii publice sunt în acelasi timp reguli de prezentare a conturilor si reguli de organizare a serviciilor contabililor publici”.
Insuficientele acestor definitii constau în faptul ca cea uzuala se refera numai la veniturile de stat si nu are în vedere un fundament juridic, cea tehnica este prea limitata, iar cea administrativa nu se refera la ordonatorii de credite. În final, autorii la care ne-am referit, propun pentru contabilitatea publica urmatoarea definitie care ar exprima, dupa parerea noastra, cel mai corect functiile sale, si anume: “Regulile contabilitatii publice au ca obiect determinarea obligatiilor si responsabilitatilor ordonatorilor de credite publice, ale ordonatorilor de venituri publice si contabililor publici.” Aceasta definitie da regulilor contabilitatii publice un contur juridic, tehnic si cuprinde în cadrul sau obligatiile si responsabilitatile, atât ale contabililor publici, cât si