CONTABILITATEA STOCURILOR DE
MATERII PRIME, MATERIALE
SI OBIECTE DE INVENTAR

2.1 Continutul si structura stocurilor
2.1.1 Stocurile
Stocurile reprezinta, materiale, lucrari si servicii destinate sa fie consumate la prima lor utilizare, sa fie vândute în situatia când au starea de marfa sau produse rezultate din prelucrare, precum si productia în curs de executie.
Stocurile, sub aspectul gestionarii, se pot grupa în stocuri si productia în curs de executie, ambele fiind considerate active circulante materiale. Comisia Internationala a Standardelor Contabile (I.A.S.C.), în norma de contabilitate IAS 2 „Stocurile” aplicata începând cu 1.01.1976 si revizuita în anul 1993 defineste stocurile ca fiind un element de activ, iar costul de achizitie al acestora cuprinde pretul de cumparare, taxele vamale si alte taxe nerecuperabile, cheltuieli de transport-aprovizionare. Stocurile pot fi:
Bunuri achizitionate în scopul revânzarii ( marfa cumparata de un comerciant cu amanuntul si destinata revânzarii) sau orice alta achizitie având acest scop;
Bunuri finite sau în curs de executie fabricate de întreprindere;
Materii prime, materiale, utilitati ce urmeaza a fi folosite în procesul de productie;
Costul serviciului pentru care întreprinderea nu a recunoscut înca venitul aferent, în cazul prestarilor de servicii.

2.1.2 Clasificarea stocurilor

În contabilitatea financiara a întreprinderii stocurile sunt clasificate si delimitate în functie de patru criterii: fizic, destinatie, faza ciclului de exploatare si locul de creare a gestiunilor. Corespunzator acestor criterii sunt individualizate urmatoarele stocuri:
Materii prime, care participa direct la fabricarea produselor, regasindu-se în componenta lor integral sau partial, în stare initiala sau transformata;
Materialele consumabile sau furniturile cuprind materialele auxiliare, combustibili, piesele de schimb, semintele si materialul de plantat, furajele si alte materiale consumabile care participa indirect sau ajuta activitat