Scurt istoric al contabilitatii

Studierea evolutiei istorice a oricarei stiinte este instructiva si
interesanta numai in masura in care din cercetarile întreprinse se
desprind concluzii valabile si cu caracter permanent. Pentru generatiile de astazi, ca si pentru cele ce vor urma, cercetarea trecutului constituie un izvor nesecat de bogata documentare si orientare.
Contabilitatea ca stiinta cu caracter teoretic si aplicativ in economie
s-a nascut din necesitatile practice ale productiei materiale si s-a dezvoltat o data cu aceasta.
Istoria contabilitatii analizeaza astfel aparitia primelor însemnari contabile si dezvoltarea lor in forme cat mai corespunzatoare nevoilor societatii omenesti. Ea ofera exemple convingatoare despre supletea si puterea de adaptare a acestei stiinte, care, in decursul veacurilor , i-a permis sa faca fata noilor cerinte ,corespunzatoare fiecarei etape de dezvoltare a societatii umane.
Ca stiinta , istoria permite explicarea fenomenelor si fortelor ce actioneaza asupra lor.
„Conceptia materialista despre istorie porneste de la teza ca productia si, alaturi de productie, schimbul produselor ei constituie baza oricarei orânduiri sociale; ca, in fiecare societate care apare in istorie, repartitia produselor si o data cu ea, impartirea sociale in clase sau stari sociale sunt determinate de ce anume se produce si de felul in care se face
schimbul acestor produse”.1
Relatiile sociale de productie si de schimb si-au gasit expresia, la început , in însemnari contabile izolate , iar mai târziu in sistemul acestora.
In aceste conditii, contabilitatea este strâns legata de procesele economice si de ratiile de productie , care se schimba in diferitele etape istorice ale societatii.Pe masura dezvoltarii fortelor de productie si a relatiilor de productie, contabilitatea a dobândit anumite particularitati si a devenit mai importanta si mai necesara.

1 Fr. Engels, Anti-Duhring ,Editura Politica,Bucuresti, 1966, p. 269, citat de C.G.Demetrescu in Ist