Acupunctura
si Moxa








?

Acupunctura si moxa, create si dezvoltate de poporul chinez în lupta dusa împotriva diferitelor boli, sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri. Tehnicile de acupunctura si moxa reprezinta doua metode de tratament diferite.
Acupunctura consta în înteparea, cu ajutorul unui ac metalic de diferite tipuri, a anumitor puncte ale corpului omenesc, si, cu ajutorul unor tehnici de manipulare sa imprime stimuli mai mult sau mai putin puternici, în vederea unui scop terapeutic.
Moxa este o metoda terapeutica obtinuta prin aplicarea, pe diferite puncte de pe învelisul cutanat care trebuiesc cauterizate, unei pudre uscate de pelin sau altei substante, în forma incandescenta.

Dezvoltarea metodelor de acupunctura si moxa

Începând cu epoca de piatra, cutitele si alte unelte ascutite au fost inventate pentru înlesnirea muncii productive; în acelasi timp, ele erau folosite pentru a înlatura anumite suferinte ale corpului omenesc si denumite de stramosi “bian”. Acest termen înseamna “ a trata o boala prin înteparea cu un poanson de piatra” – acupunctura la începuturile sale.
Descoperirea focului oferea si conditiile necesare practicarii terapiei prin moxa. O data cu perfectionarea uneltelor, poansonul de piatra “bian” a fost înlocuit cu ace de os si bambus.
Sub dinastiie Yin si Chang ( sec XVI – XI î.e.n ), aparitia prelucrarii fierului face posibila folosirea acelor metalice, care au avut un rol însemnat în dezvoltarea acupuncturii. Fenomenele de conductie produse de întepatura în diferite parti ale corpului au dus treptat la descoperirea sistemului “JingLuo” (meridiane). Dupa medicina traditionala chineza, meridianele reprezinta caile principale prin care se stabilesc relatiile între suprafata corpului si organele interne. În urma practicii înelungate, acupunctura si moxa se impun ca doua importante metode terapeutice.
În timpul dinastiei Tang, acupunctura si moxa se dezvolta în continuare. O realizare importanta din aceasta perioada