ADERAREA ROMANIEI LA UNIUNEA EUROPEANA: PROCEDURA, CONDITIONALITATI SI PERSPECTIVE

Contextul problemei
Cea de-a cincea largire a Uniunii Europene, care se va realiza prin aderarea tarilor din Europa Centrala si de Est este o certitudine. Problema ce se pune este nu "daca si "cine", ci "cand".Consiliul European de la Luxemburg, din decembrie 1997, a decis ca aceasta noua extindere a UE este un proces global, inclusiv si evolutiv, ce se va desfasura in etape, in functie de gradul de pregatire a fiecarui candidat. Procesul este unic si a fost conceput initial pentru 11 tari candidate (Romania, Bulgaria, Republica Ceha, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Ungaria, Slovacia ,si Slovenia). Ulterior li s-au alaturat Malta si recent, Turcia, fara ca aceasta din urma sa intre in calcul pentru o incepere imediata a negocierilor de aderare.Consiliul European de la Helsinki, din 10-11 decembrie 1999, a consfintit aceasta abordare prin decizia de a extinde negocierile propriu-zise de aderare cu cele cinci tari central si est-europene (printre care si Romania) aflate pana acum doar in faza de examinare analitica (screening) a gradului de adoptare si transpunere interna a legislatiei comunitare (acquis-ul comunitar). Procesul este structurat pe doua componente esentiale:
Strategia UE de pregatire a tarilor candidate pentru aderare (care include parteneriatele pentru aderare si asistenta de pre-aderare prin programele PHARE, ISPA, SAPARD, SPP, LSIF etc.)*
Acordurile europene de asociere, care sunt acte juridice bilaterale incheiate intre UE si fiecare stat candidat in parte.
Conceput sub forma unor etape pe care statele central si est-europene trebuie sa le parcurga pentru indeplinirea celor trei criterii de aderare stabilite de Consiliul European de la Copenhaga, din iunie 1993, actualul proces depaseste prin dimensiune si complexitate oricare din extinderile precedente ale Uniunii Europene. Cele trei criterii sunt existenta unor institutii stabile care sa garanteze