Nascut la Como (Italia), la 18 februarie 1745 într-o familie nobila, Alessandro Volta studiaza în scolile publice din orasul sau, intrând apoi, în 1758, la colegiul iezuit ; deja la vârsta de 14 ani începe sa fie atras de stiinta si refuza sa urmeze cariera bisericeasca, o traditie în familia sa. In 1769 publica prima sa lucrare despre electricitate (un subiect stiintific “la moda” în vremea sa) - “De vi attractiva ignis electrici”- care atrage atentia asupra sa si îl ajuta sa obtina postul de profesor de fizica la liceul din Como, unde a functionat între anii 1774-1779. In paralel îsi continua studiile si experimentele, devenind cunoscut în domeniu, iar în 1779 obtine numirea în functia de profesor la Universitatea din Pavia, unde îsi continua munca în domeniul electricitatii si face o serie de inventii revolutionare, care îi aduc importante distinctii, printre care medalia Copley (1791) a Royal Society din Londra al carui membru era, Legiunea de onoare si altele ; Napoleon l-a invitat la Paris în 1801 acordându-i statutul de membru al Institut de France si numindu-l conte, iar mai târziu senator al Lombardiei, în 1810. Insa cea mai mare onoare a primit-o din partea comunitatii oamenilor de stiinta, care, în cinstea lui, au numit unitatea de masura pentru forta electromotoare si potentialul electric – “volt”.

Contributia sa în domeniul fizicii si al electricitatii în special a fost deosebit de importanta, fiind punctul de plecare pentru numeroase cercetari si descoperiri ulterioare. A facut cercetari si în domeniile chimiei (în 1778 a fost primul savant care a izolat metanul, principalul constituent al gazului natural), meteorologiei (a inventat electrometrul, instrument de masurare a electricitatii atmosferice) etc. Printre inventiile sale cele mai cunoscute se numara :
- în 1774 : electroforul (un instrument pentru acumularea de electricitate statica – care sta la baza condensatoarelor utilizate si astazi) ;
- în 1775 : electroscopul (un instrument care p