Arendarea


Actul normativ care reglementeazaa arenda este Legea nr.16/1994, denumita chiar Legea arendarii, modificata si completata prin legile nr.65/1998 si 350/2003 (care a aprobat Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.157/2002), denumita în continuare “lege”.
Potrivit art.2 din lege, prin arendare se întelege contractul încheiat între proprietar, uzufructuar sau alt detinator legal de bunuri agricole, denumit arendator , pe de o parte si arendas, pe de alta parte, cu privire la exploatarea bunurilor agricole pe o durata determinata si la un pret stabilite de catre parti.
Bunurile agricole sunt definite ca fiind terenurile cu destinatie agricola - terenuri agricole productive (arabile, vii, livezi, pepiniere viticole, pomicole, arbusti fructiferi, plantatii de hamei si duzi), pasunile împadurite, terenurile ocupate cu constructii si instalatii agrozootehnice, amenajarile piscicole si de îmbunatatiri funciare, drumurile tehnologice, platformele si spatiile de depozitare care servesc nevoilor productiei agricole, terenurile agricole neproductive, ca si animalele de orice fel, masinile, utilajele si alte asemenea bunuri destinate exploatarii agricole.
Contractul de arendare se încheie în scris, între partile aratate anterior.Cu privire la acestea, se prevede expres ca pot fi atât persoane fizice, cât si persoane juridice. Arendasul persoana fizica trebuie sa fie cetatean român cu domiciliul în România, iar arendasi persoane juridice pot fi acelea care îsi au sediul în tara noastra, inclusiv societatile comerciale cu capital integral sau partial strain.
Legea a introdus o conditie suplimentara pentru arendasii persoane fizice, aceea de a avea o pregatire de specialitate agricola, practica agricola sau un atestat de cunostinte agricole si, totodata, sa prezinte garantiile solicitate de arendator. Atestatul se elibereaza de Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor. In ceea ce priveste “garantiile”, legea nu specifica în ce ar trebui sa constea ele, situat