Au biotehnologiile aplicabilitate in acvacultura?


Având în vedere progresele realizate în domeniul biotehnologiilor în ultimele 4 decenii se poate spune ca acvacultura secolului XXI este de neconceput fara acestea.
Nevoia de ameliorare genetica a pestilor în sensul obtinerii rapide a unei cantitati cât mai mari de carne cu costuri cât mai reduse, a dus la evaluarea cailor prin care acest deziderat sa fie atins. Una dintre aceste cai este cea biotehnologica.
În anii ’60 au fost realizate numeroase cercetari de reproducere selectiva a crapului comun în Israel, acestea stând la baza numeroaselor programe de ameliorare a altor specii de pesti, în special salmonide si somn american. Acest tip de activitati au fost urmate de cercetari de genetica moleculara realizate la multe specii de interes pentru acvacultura. În anii ’70, a fost dezvoltata tehnica inversiunii sexuale la pestele tilapia, care au avut apoi o larga aplicabilitate în tehnologiile de obtinere si crestere a populatiilor monosex. Anii ’80 au fost marcati de dezvoltarea ingineriei genetice cu aplicabilitate în acvacultura. S-a realizat transgeneza la carasul argintiu, medaka, pastravul curcubeu si apoi la somnul de canal. Chourrout, a obtinut primii tetraploizi viabili la pastravul curcubeu, iar Thorgaard a dezvoltat linii clona la aceeasi specie.
Noile biotehnologii, cum ar fi inversiunea sexuala si poliploidia indusa artificial, au început sa aiba un impact major în acvacultura primilor ani ai deceniului trecut. De asemenea unele companii au început sa comercializeze pesti transgenici cu un ritm de crestere si o putere de conversie a hranei de exceptie. Impulsionati de presiunile exercitate de organizatiile de protectie a mediului numerosi cercetatori au dezvoltat tehnici de obtinere a unor pesti transgenici triploizi, care sunt sterili si chiar daca ajung în apele naturale nu ifluenteaza negativ populatiile locale de pesti.
Cresterea unor pesti cu însusiri bio-productive superioare obtinute pe cai biot