Benzi desenate
Sintagma banda desenata, calchiata dupa originalul francez – bande dessinée –, a intrat în uz de mai mai multa vreme, desi DEX-ul o ignora, chiar în editia sa cea mai recenta, din 1996. O întâlnim de obicei în forma completa – „al 6-lea Salon National de Banda Desenata“ (RL 2015, 1996, 5) – dar si, sporadic, în abrevierea (curenta în franceza) BD – „cele mai cunoscute reviste europene de BD“; a început sa-si creeze chiar o familie lexicala, cu bedefil („persoana pasionata de benzile desenate“): „Asociatia Bedefililor din România“ (ib.).
Domeniul e prea putin dezvoltat în spatiul românesc: traditia genului e reprezentata de unele pagini în revistele pentru copii, sau de putine brosuri în care se transpuneau în imagini romane celebre ori se traduceau fascicule de benzi desenate straine.
Clisee si stângacii
teristica mai veche (de pe vremea revistei pentru copii Cutezatorii) a benzii desenate nationale e non-narativitatea: impresia ca într-un episod (mai ales în cele nu mai lungi de o pagina) nu se întâmpla nimic. Sigur ca, la o analiza rapida, im presia ar putea parea falsa: rezulta ca s-ar în tâmpla diverse lucruri: de exemplu, în 9 imagini – ale unui episod din categoria aventurilor (în varianta oficiala: fapte istorice si pionieresti) – care se dovedise mai usor adaptabila conditiilor decât tipul comic – e cuprinsa „o pagina de istorie“: getii se pregatesc de lupta, persii înainteaza, getii ataca, persii înving (pentru moment!); în 8 imagini (alt episod): se anunta un sol, care aduce vesti proaste; persii se retrag; getii îi privesc din înaltimi si nu-i mai ataca, fiind iubitori de liniste si pace; taranii se întorc la munca (serialul Din zori de istorie, 1978). Se observa, prin rezumare, ca nu e vorba pur si simplu de absenta actiunii – ci de caracterul tipic al unei naratiunii de simpla sinteza ilustrativa si nespectaculoasa. În text se întâmpla diverse lucruri, dar ele sunt perfect previzibile si atât de generale, neinteresate de pers
