BILANTUL RAZBOIULUI.-COSTUL MATERIAL SI UMAN

Lucrarile lui Alfred Saury au permis sa se masoare amploarea bogatiilor franceze distruse in Marele Razboi: a zecea parte a patrimoniului national a fost inghitita, adica echivalentul acumularilor celor unsprezece ani ce au precedat 1914.
Distrugerile cele mai vizibile sunt cele ce au ruinat departamentele de Nord si de Est ale Frantei, invadate si transformate timp de 4 ani in teatru de razboi: 600 000 de case si 20 000 de uzine avariate, 5 000 km de cai ferate si 53 000 km de sosele devenite inutilizabile, 3 000 000 ha de terenuri agricole devenite improprii cultivarii. Chiar daca reprezinta un aport economic important, retrocedarea Alsaciei si Lorenei nu compenseaza in intregime aceste enorme pierderi materiale.
Mai putin perceptibile la prima vedere, pierderile propriu-zis financiare nu sunt mai putin ingrijoratoare pentru viitorul tarii. Importul de material militar de razboi pentru front, ca si de bunuri de consum pentru spatele frontului au dezechilibrat grav balanta comerciala a unei economii perturbate de prioritatile efortului de razboi (mobilizarea barbatilor din uzine si agricultura, dezvoltarea industriei de armament in detrimentul productiei destinate civililor): deficitul balantei externe neputand fi onorat decat prin cesiunea unei bune parti a creantelor pe care Franta le de tinea asupra strainatatii si prin recurgerea regulata la imprumuturi, combinarea acestor doua solutii facand ca Franta sa treaca dintr-o pozitie creditoare evaluata la 45 miliarde de franci in 1914, la una debitoare de 32 miliarde de franci in 1919.
Stricaciunile suferite de infrastructurile energetice si industriale (mai importante In bazinele carbonifere din Nord si Est) au dus la scaderea indicelui general al productiei industriale nationale cu 45% intre 1914 si 1921, iar nivelul din 1913 nu va putea fi atins decat in 1923. Distrugerea terenurilor fertile si dezorganizarea de durata a transporturilor vor avea aceleasi efecte ne