Clasificarea bunurilor
Termenologie:
În acceptiunea generala, bunurile sunt lucruri susceptive de apropiere sub forma dreptului de proprietate. În termenologia juridica romana bunurile erau desemnate prin cuvântul res care, însa, era utilizat si pentru desemnarea lucrurilor tn general. Drept urmare, romanii nu au facut o calasificare a bunurilor distincta de clasificarea lucrurilor. Utilizarea unui singur termen pentru doua notiuni distincte a dat nastere sistemului de clasificare a bunurilor ca diferite categorii de lucruri. Sistemul acesta, în care clasificarea lucrurilor o cuprinde si pe cea a bunurilor, se justifica nu numai prin ratiune ce tin de terminologie, ci si prin faptul ca, practic, orice lucruri în anumite conditii, poate deveni un bun.

Patrimoniul
În dreptul modern, prin patrimoniul se întelege totalitatea drepturilor datoriilor si sarcinilor, susceptivilede o valoare pecuniara. Romanii nu ni au lasat o difinitie a patrimoniului, desi aveau notiunea acestuia. Coneptul roman de patrimoniu a cunoscut o anumita evolutie. La origine ei includiau în patrimoniu numai lucrurile corporale, pentru familia sau pecunia. Acesti termeni desemnau lucrurile corporale: pecunia însemnavite, iar familia însemna sclavi.
În epoca clasica a aparut si termenul de patrimoniu, ca un sens apropiat de cel modern. În epoca li Justinian patrimoniu era desemnat prin cuvintul substantia. Elementele patrimoniului, în acceptiunea pe care romanii io dadiau în dreptul clasic, sunt drepturile reale si drepturile personale. Este adevarat ca termenii de drepturi reale si drepturi personale au apsrut abia în evul mediu, dar ei se bazeaza pe doua expresii romane: action in rem (actiune relativa la un lucru) si action in personam (actiune relativa la o persoana). Cele doua actiuni anctioneaza ceea ce în evul mediu sa numit drept real si drept personal. Dreptul real izvorasti din raportul juridic stability între o persoana si toti ceilalti membri ai societati, cum este