Consideratii privind îngrasarea suinelor pentru productia de bacon

Baconul este un produs care se obtine din carcasele suinelor îngrasate dupa o anumita tehnica experimentala pentru prima data în Anglia, la sfârsitul secolului al XIX-lea.
Cum pentru obtinerea baconului, materialul biologic suin trebuie supus unui întreg proces tehnologic în vederea îmbunatatirii însusirilor organoleptice ale produsului finit, îngrasarea în acest scop presupune: alegerea animalelor, hranirea, întretinerea si îngrijirea lor, sacrificarea indivizilor si pregatirea carcaselor.
Alegerea materialului biologic reprezinta o actiune importanta pentru reusita îngrasarii, deoarece aceasta din urma are o perioada scurta de timp (4 - 4½ luni). Oricum, îngrasarea pentru productia de bacon poate începe când tineretul suin are masa corporala de 20 kg si vârsta de 2 - 2½ luni si se termina când acesta atinge 85 - 90 kg si vârsta de 6½ - 7 luni.
Având în vedere ca, în mare masura calitatea baconului depinde mult de exteriorul animalelor (corespund cele cu scheletul fin, capul mic, gâtul si membrele scurte, lungimea corporala mare, trenul posterior foarte bine dezvoltat, linia abdominala paralela cu cea a spinarii, pielea fina si fara pliuri sau cute, parul fin si de culoare alba), acestea trebuie sa fie sanatoase si sa apartina raselor precoce (Landrace sau metisi de Landrace cu Marele alb).
În linii generale este recomandabil ca purceii destinati producerii baconului sa fie alesi individual, înca de la nastere, dar în special la întarcare, când trebuie sa prezinte mase corporale de 16 kg (la vârsta de doua luni). Vierusii trebuie castrati în perioada alaptarii, dar s-a constatat ca bacon de foarte buna calitate provine si de la scrofite necastrate.
Hranirea materialului biologic destinat productiei de bacon trebuie sa înceapa înca de la vârsta de 6 - 7 zile a stadiului de purcel, cu furaje care contin 20% proteina („prestarter”, 0 - 1) si mentinuta pâna când animalele ating mase corporale de 20 k