Costumul indian

India – patria bumbacului si materialului din nego. Despre finetea exceptionala celei mai simple museline se poate de ghicit dupa denumirile poetice, careia i se dadeau: „apa curgatoare”, „ceata de seara”, „tesut din aer”. În India din timpurile stravechi exista obiceiul – de a produce din bumbac material, tesute cu fire aurii sau argintii. Arta teserii îmbracamintei în India era foarte diversa prin vopsire, garnisirea tesaturii cu desene bogate, dar si prin pictura murala în tehnica batic.
Dupa conditiile, existente în India antica, femeia era lipsita de drepturi si nu avea bogatii, în afara de cele pe care le purta.
Induti erau cei mai mari posesori de bijuterii. Femeile din familiile sarace posedau in deosebi bijuterii ieftine din cupru, bronz, sticla, bogatatii – însa bijuterii din metale scumpe. Existau bijuterii pentru par si frunte, cercei, inele, pentru nas, diverse coliere, bratari, purtate la antebrat sau încheietura mîinei, inele pentru mîini si picioare, bratari pentru picioare, cureli cu catarama. Bijuteriile erau confectionate si din scoici, oasele elefantilor, corali, perle, din semintele diferitor cereale, sîmburii fructelor si pomusoarelor, ceramica,lacurilor cu sticla colorata. Diferenta principala a bogatiei sferei sociale era calitatea si cantitatea tesaturilor, folosite pentru costum, decoratiile si bijuteriile.
Banda de pe solduri – dhoti – baza costumului national indian. Dhoti – este dunga dreapta din tesatura cu lungimea de la 2 pîna 5 m, cu care se drapeaza picioarele si soldurile. Existau mai multe modalitati de a drapa dhoti. Alt articol al costumului masculin – pelerina. Ea reprezinta o dunga dreptunghiulara, pe care o asezau din spate spre fata, o încrucisau pe piept, dupa care ambele capete le aruncau peste umeri. Aceasta îmbracaminte o purtau regii indieni, suita regala si ostasii.
Descoperirile, referite la mileniul III î.e.n., ne permit de a vorbi despre pelerina, care se arunca (la barbati) peste umarul stîng, da