De ce cultura?






















De ce cultura ?

Intr-un secol al vitezei unde apar schimbari la fiecare pas (de mentalitate, de sistem de apreciere al valorilor), iti pui întrebarea unde ne încadram in legatura cu bagajul de cunostinte asimilat de-a lungul timpului.
Poti spune ca un om ce nu-si cunoaste istoria, manifestarile artistice ale semenilor sai, traditiile, obiceiurile, nu se poate regasi pe sine. Nu are unde sa ajunga, daca nu stie de unde a plecat si mai ales cu ce a plecat înzestrat in drumul vietii. Reusesti sa iti gasesti propria identitate, sa te cunosti pe tine, resursele tale, seva cu care te hranesti la nivel spiritual, atunci când iei contact cu creatiile semenilor tai.
Opera acestora se inspira tocmai din sentimentele traite, intamplari ce au schimbat destine, ce au modificat cursul vietii. Au fost create cu scop educativ, spre a fi de folos tuturor, pentru ca sa se poata învata din experientele altora sau sa se faca cunoscuta viata oamenilor din diverse timpuri, in diverse ipostaze ale dezvoltarii societatii.
Au fost, sunt si este scris sa mai fie persoane de o sensibilitate aparte, înzestrate cu darul de a „cânta” despre ce gasesc ei important îndeajuns încât sa fie facut cunoscut întregii lumi. Ei au puterea de a pune pe hârtie sau pe pânza tot ce simt intr-o maniera speciala ca intr-o aura de lumina. Pot face „din bube, mucegaiuri si noroi”, „frumuseti si preturi noi”, dupa cum cu întelepciune afirma Tudor Arghezi in crezul operei sale „Testament”
Cred ca in fiecare din noi se gaseste un izvor de creatie, aceasta proprietate (daca ii pot spune asa) se gaseste in codul nostru genetic, doar ca nu este exploatata la maximum. Intr-o maniera stiintifica de redare poti spune ca nu oriunde îsi gaseste mediul propice de dezvoltare. Sunt necesare a fi îndeplinite unele conditii cum ar fi: o deosebita receptivitate la tot ce este in jur, sensibilitate, chiar o maniera proprie de vedere a lumii înconjuratoare, in plus u