DE LA HOMER LA VERGILIUS

Dupa cum aflam din aproape toate cartile de specialitate, Vergilius raspunde chemarii lui Augustus de a compune marea opera de glorificare a Romei si a conducatorului sau - „Eneida", promovata cu rapiditate si elogiere în mediul intelectual latin al acelor vremi. Propertius afirma „Nescio quid maius nascitur Iliadae” (Se naste ceva mai mare decât Iliada).
Daca citim cu atentie opera lui Homer pe de o parte si apoi „Eneida” lui Vergilius pe de alta, putem observa si fara a-i citi pe marii critici ai literaturii latine asemanarile care exista între creatiile celor doi mari autori.
Înca de la început ne este atrasa atentia de faptul ca si Vergilius apeleaza la ajutorul Muzei pentru a avea inspiratia necesara ca sa realizeze marea opera: „Muza, povesteste-mi mânia zeitei ce l-a silit pe un om cunoscut prin credinta sa înfrunte atâtea nenorociri si sa îndure atâtea necazuri!”.
Un rezumat foarte pe scurt al celor douasprezece carti ale „Eneidei” ar fi:
În cartea întâi ni se povesteste cum furtuna, care i-a prins pe mare pe troieni, îi sileste sa ajunga în Cartagina, loc în care sunt bine primiti de Didona; aceasta îl pune pe Aeneas sa povesteasca aventurile (aici ar fi unul dintre nodurile actiunii, furtuna fiind cea care face ca lucrurile sa ia o astfel de întorsatura)
În cea de-a a doua carte este relatata povestirea lui Aeneas despre cucerirea Troiei de catre greci.
În cartea a treia povestirea lui Aeneas continua cu aventurile troienilor ramasi în viata în urma dezastrului lor, cu aceasta încheiându-si povestirea.
În urmatoarele doua carti se relateaza plecarea lui Aeneas, sinuciderea Didonei îndragostite de el.
Cartea a sasea constituie probabil apogeul epopeii, aici Aeneas ajunge în Italia, unde Sibylla îl ajuta sa ajunga în infern ca sa se întâlneasca cu tatal sau, astfel aflând viitorul semintiei lui.
În cartea a saptea ni se arata cum Aeneas ajunge în Latium, unde, dupa ce este primit cu prietenie, localnicii, avându-l în frunte