Diagnosticul a fost dat, ce urmeaza?

"Reforma de sus în jos, încercata atât prin legea nr. 18/1991 cât si prin legea nr. 1/2000 e undeva suspendata între inexistenta unei vointe politice în dezvoltarea comunitatilor rurale si ignoranta proprietarilor rurali care, din colectivisti au ajuns, dupa `89, agricultori . Sansa schimbarii este o politica agrara coerenta si durabila, în favoarea fermei taranesti". (Traian Vedinas) În anul 2003 puterea politica a facut, prin vocea prim Ministrului Adrian Nastase o constatare socanta, dar dureros de reala, asupra agriculturii noastre: "În România se face, înca, o agricultura relativ primitiva". Aceasta idee a fost continuata si de Presedintele Ion Iliescu, mult mai transant, punând accent pe necesitatea adoptarii unei forme moderne de organizare si functionare a exploatatiilor agricole si pe faptul ca "Uniunea Europeana nu ne accepta cu aceasta agricultura primitiva". Sa fie agricultura singurul impediment pe drumul aderarii României la structurile europene? Cu siguranta nu, dar starea actuala a acestei ramuri din economia nationala ne pune în imposibilitatea de a ne gândi cel putin la penetrarea produselor agricole autohtone pe marile piete mondiale. Mai ales ca aceste produse nu mai fac fata nici macar concurentei de pe piata româneasca (neloiala, ce-i drept, cu produse atât de usor importate din uniune, având sprijinul nemijlocit al statului român!!!). Si, tot în acest context, "valul" integrarii va "matura" tot ceea ce înseamna si a realizat taranul român chiar si în conditiile practicarii unei agriculturi rudimentare.
În acest an, în care deficitul României în comertul cu produse agroalimentare va depasi probabil 1 miliard euro, trei cercetatori de la Institutul de Economie Agrara avertizeaza ca daca se va pastra acelasi trend de dezvoltare al agriculturii românesti, în anul 2008 la anumite produse, 80-85% din piata interna va fi acoperita de importuri. Datorita naturii ciclice a productiei agricole, a variatiilor anua