Din gândirea economica româneasca de la 1859 pâna la 1914



Economicul si implicatiile sale,pe diferite planuri, au constituit un obiect important de reflectie si de dezbateri in lumea liderilor unor partide si organizatii politice, in mediile istoricilor , economistilor , sociologolor si juristilor , in rindul unor scriitori si jurnalisti proeminenti de-a lungul epocii moderne a evolutiei poporului român.
Perioada ce a urmat „UNIRII din 1859” si adoptarii „CONSTITUTIEI din 1866”s-a caracterizat printr-o permanenta si intensa confruntare de idei privind organizarea statului modern, in esenta privind strategia constructiei societatii românesti moderne .Se stie ca , in epoca , se conturasera , destul de bine , si se afirmasera si in societatea româneasca , in strinsa conexiune cu preocuparile din apusul european , cele trei mari doctrine politice :
-liberala;
-socialista;
-conservatoare;
In acest context general , ma voi margini , in continuare doar la abordarea manifestarilor din sfera gindirii economice românesti .Pornind , de la specificul economiei autohtone in aceasta perioada si de la modalitatile diferite de impletire a intereselor aparate ,dar si a preferintelor doctrinare in constiinta diversilor ginditori ; se pot distinge,pentru acest rastimp , urmatoarele curente :
- cel liberal , care ocupa locul central si se afla mereu in ascensiune , fiind principalul sustinator al modernizarii economiei românesti , iar ca suport social avea burghezia si chiar pe unii mosieri;de precizat faptul ca, in interiorul acestui curent , s-au conturat doua grupari :
-prima , adepta a industrializarii tarii si a protejarii industriei nationale avind ca reprezentanti pe Mihail Kogalniceanu , Bogdan Petriceicu-Hasdeu , Dionisie Pop Martian , George Baritiu , Vintila Bratianu s.a. ;
- secunda ce acorda prioritate agriculturii si comertului si cocheta si cocheta cu ideile liberalismului european , dezavuând „nati