Discursul publicistic in actiune
 
Analiza discursului publicistic poate fi continuata prin studierea unor cazuri concrete – tipuri de texte, modalitati de reactie la un eveniment, de abordare a unei teme etc. Cele câteva exemple care urmeaza – într-un fel de sectiune aplicativa, sau „varia“ – acopera o zona foarte redusa dintr-o asemenea abordare. Ele vor fi completate, într-o anumita masura, de observatiile facute, în partea a doua si a treia ale acestui volum, asupra unor texte publicistice.
 
Un gen: cronica mondena
 
Genul publicistic al „cronicii mondene“, întrerupt timp de mai multe decenii de seriozitatea obligatorie a reportajelor din fabrici si de pe ogoare, a supravietuit în memoria cititorilor mai ales prin intermediul parodiilor lui Caragiale. Carnetul monden – „Cum se pitrece la noi“ – al tânarului Edgar Bostandaki din High-life, pasajul în franceza („Un journal chic“) din Tema si variatiuni, aluziile la cronicarul real cu pseudonimul Claymoor (din L’Indépendance roumaine) din alte fragmente si articole risipite prin periodicele vremii[1] ofera imaginea unui stil al mondenitatii de acum un secol: pretios, elegant, artificial, eufemistic, magulitor. În conditiile în care cel putin obiectul („lumea buna“) si publicul (cititor al magazinelor) s-au cam schimbat, ceea ce apare acum în reviste, în rubrici sau pagini care se intituleaza uneori chiar „Monden“ are un profil stilistic destul de diferit de cel traditional, apropiindu-se mai mult de tiparele actuale ale jurnalismului de scandal. Nu e greu sa deduci, dincolo de diferentele individuale, trasaturile programatice ale acestor texte de bârfa scrisa, care trec în revista, pe un ton lejer si glumet, cât mai multe detalii din viata privata a vedetelor si a personalitatilor politice la moda: ele îsi propun sa fie spumoase, inteligente, amuzante, surprinzatoare. Reflexul lingvistic al acestei proiectii ideale (foarte rar materializate în productii de moderat bun gust) e un hibrid stilistic, un mixaj de ele