Domul din Milano


Constructia Domului a fost inceputa in anul 1386, cel mai probabil la initiativa lui Gian Galeazzo Visconti ce urmarea etalarea puterii sale politico-economice.
Pentru constructia acestui impunator edificiu, ce va deveni punctul de referinta a intregii structuri urbane, au fost efectuate numeroase demolari: cateva case episcopale, baptisteriul San Giovanni, bazilica Santa Tecla si numeroase pravalii.
Este necunoscut numele autorului proiectului, dar cel mai probabil ca acesta apartine maestrilor italieni, fapt sugerat de caracteristicile planimetrice specifice traditiei italiene: planul in forma de cruce latina, zidurile perimtrale cu rol portant, absida semioctogonala lipsita de capelele radiale.
Schema Domului din Milano ce evidentiaza rapoartele si proportiile constructiei
Lucrarile au inceput cu fundatiile, zidurile perimetrale, absida si sacristia inainte de a se stabili aspectul final al elevatiei. Din acest motiv incepand cu 1391 au luat nastere primele discutii cu privire la posibilitatile de dezvoltare a edificiului; dintre propunerile matematicienilor si arhitectilor a fost aleasa schema bazata pe triunghiul egiptean ce a determinat obtinerea unor caracteristici straine goticului international: diferenta mica de inaltime intre nave, inclinarea scazuta a acoperisului si rolul secundar al arc-butantilor.





1.
2.
3.



Scheme de proportionare a dezvoltarii verticale a domului:
Schema bazata pe triunghiul echilateral elaborata de matematicianul Gabriele Stornaloco.
Schema "ad quadratum" ce apartine arhitectului german Heinrich Parler.
Schema bazata pe triunghiul egiptean folosita in proiectarea elevatiei.
In primii 50 de ani de constructie lucrarile au cam taraganat, insa odata cu venirea la conducere a dinastiei Sforza se inregistreaza o relansare puternica a lucrarilor, sustinuta in principal de angajarea in 1452 a inginerilor ducali Giovanni Solari si Filarete. Acest evenitment sta drept marturie a dorintei lui Fran