Don Quijote – cavalerul tristei figuri


Miguel de Cervantes Saavedra (1547-1616), cel mai mare scriitor al Spaniei si unul dintre cei mai mari ai literaturii universale, s-a nascut într-o familie de origine nobila,dar saraca. A avut o viata foarte agitata: a studiat la diferite universitati, studii mereu întrerupte, apoi s-a înrolat în armata. Erou în batalia navala de la Lepato contra turcilor, Cervantes s-a întors din batalie fara bratul stâng. În drum spre patrie este capturat de corsari mauri si dus în captivitate la Alger, unde va sta cinci ani.
Reîntors în Spania, se daruieste idealurilor literelor. Scrie un roman pastoral, versuri, drame, mai multe comedii si farse, 12 nuvele- adevarate capodopere ale genului.apoi devine perceptor de birouri, timp de câtiva ani. Pentru fraudele savârsite de un ajutor al sau, face si câteva luni de închisoare, unde va medita asupra vietii sale trecute, pline de deziluzii, înfrângeri si amaraciuni. Bilantul acestei vieti,Cervantes l-a transfigurat sub forma unui roman :Don Quijote de la Mancha , una din marile capodopere ale tuturor timpurilor.
Subiectul romanului este bine cunoscut: un nobil de la tara, sarac, dar care e mândru de titlul sau nobiliar de ,,hidalgo”( în spaniola ,,hijo de algo”’- fiul unuia care a fost ,,cineva”, om de vita veche), cititor pasionat de romane cavaleresti, îsi propune sa reînvie institutia ,, cavalerilor ratacitori”de odinioara, si astfel calare pe slabanogul sau cal, Rocinante, si însotit de mucalitul taran Sancho Panza ca scutier,Don Quijote porneste ,,în ajutorul celor slabi si napastuiti” .
Din nesfârsita serie de aventuri,Don Quijote iese mereu înfrânt, suferind tot felul de necazuri si umiliri, mereu luat în râs de ceilalti, chiar si de taranca simpla Dulcineea, cum o botezase el, vazându-o în închipuirea lui ca pe o frumoasa castelana, de care se îndragosteste. Pâna la urma, dupa ani de asemenea nefericire si ridicole aventuri, vindecat de închipuirile lui cavaleresti, Don Quijo