Educarea îndemînarii si a unor calitati legate de aceasta

Dupa cum s-a mai aratat, premisele biologice ale coordonarii, care constituie “nucleul” îndemînarii, sunt prezente înca de la vîrsta scolara mica. S-a demonstrat experimental ca exercitiile care urmaresc dezvoltarea coordonarii miscarilor, chiar în cazul unor eforturi de volum relativ redus, au, la aceasta vîrsta, un efect pozitiv considerabil.
În perioada scolara, îndemînarea se educa în primul rînd pe calea asigurarii unui fond – mai mare decît în toate perioadele urmatoare – de noi forme de coordonare a miscarilor. Acest lucru este prevazut de continutul programelor scolare de educatie fizica si de programele sectiilor sportive pentru copii. Spre a stimula în permanenta dezvoltarea calitatilor de coordonare a elevilor, li se preda o mare cantitate de actiuni motrice variate, printre care din gimnastica de baza si sportiva, acrobatica, atletism, jocuri elementare de miscare si sportive, patinaj artistic, schi alpin etc. Pentru educarea îndemînarii ca aptitudine de transformare a miscarilor potrivit cu împrejurarile schimbatoare, se utilizeaza tot mai larg jocurile, care se caracterizeaza prin varietatea actiunilor motrice si dinamismul situatiilor, alergarea de cros si alte exercitii pe teren variat, legate de depasirea obstacolelor si de orientare. La anumite intervale de timp, pentru o mai deplina si mai activa manifestare a îndemînarii copiilor, este bine sa se înnoiasca si sa se schimbe atît exercitiile cît si conditiile de executare, în sensul alegerii unor conditii noi, mai dificile.
Pentru a perfectiona coordonarea miscarilor, precizia si economicitatea lor, se includ în lectii sarcini si teme din ce în ce mai complicate, care impun respectarea riguroasa a parametrilor spatiali si temporali stabiliti ai miscarilor, precum si exercitii de relaxare si de echilibru.
La perfectionarea preciziei de orientare în spatiu, elevii sunt adesea mai receptivi decît adultii la abordari