ENIGMELE DE LA STONEHENGE


Stonehelge a fost considerat locul ritualurilor sacre si al ceremoniiilordruidice ale vechilor populatii britanice.Revelatia profesorului Gerald J. Hawkins, titularul catedrei de astronomie a Universitatii din Boston si co-titular al catedrei din Harvad, este geniala,fiind primul om de stiinta care va demonstra ca aceste uriase pietre, cantarind multe tone, nu sunt deloc ceea ce s-a crezut, adica ruinele unui templu.

























In campia usor valurita din Salisbury, aproape de raul Avon, indragit si de Shakespeare, se afla Stonehenge, o bizara constructie alcatuita din uriasi monoliti asezati intr-o ordine precisa. Soarele se ridica incet pe cer. Dimineata era limpede, aerul proaspat.Superba vreme il ispiteste pe profesorul de astronomie Gerald J. Hawkins la o solitara plimbare in natura. Ziua aceea de 21 iunie era considerate de catre britanici, din vremuri imemoriale.
Ea marcheaza si astazi inceputul verii, inaugurand marile sarbatori de Sfantul Ion ( Saint John ), celebrate cu fast de traditia britanica.Ruinele in lumina matinala erau straniu illuminate, fapt remarcat de Hawkins care este incitat cat de curios se reflecta razele soarelui in pietre formand un desen de umbre si lumini pe pamant. Acest ciudat desen amintea parka de forma unuia dintre instrumentele sale stiintifice folosite pentru masuratori astronomice.
Alinierea monolitilor de piatra ( menhire ) era astfel gandita incat marca rasaritul si apusul soarelui chiar la data solstitiului de vara si de iarna.
Mai mult, arata pozitia Lunii in preajma unor asemenea evenimente astronomice. Vechii druizi stiau, prin combinarea miscarilor a sase pietre diferite, sa prezica evenimentele astronomice importante cu sute de ani inante.. Despre aceste concluzii, confirmate de o riguroasa cercetare , profesorul Hawkins publicase inca din 1963 un articol in revista engleza,, Nature “ . Nimeni insa pana atunci nu se gandise la ipoteza care il