Evaluarea procesului de invatamant


Evaluarea procesului de invatamant reprezinta o actiune subordonata activitatii de instruire/educatie, organizata la nivel de sistem, necesara pentru verificarea gradului de ideplinire a obiectivelor propuse, verificare realizabila la diferite intervale de timp, cu functia centrala de reglare-autoreglare. Ca mecanism specific sistemelor deschise, cu functia centrala de reglare-autoreglare, evaluarea asigura raportarea rezultatelor obtinute intr-o anumita activitate, la un ansamblu de criterii specifice domeniului in vederea luarii unei decizii optime.
Functiile actiunii de evaluaree didactica au o dubla semnificatie, sociala si pedagogica. Putem avansa urmatorul model de clasificare: 1) Functii sociale de: a) validare sociala a produselor sistemului de invatamant; b) orientare sociala, scolara si profesionala; c) selectie sociala, scolara si profesionala; 2) Functii pedagogice de: a) informare pedagocica, (verificarea rezultatelor scolare pe criterii prioritar constatative); b) functia de diagnoza pedagogica, (interpretarea rezultatelor pe criterii prioritar calitative); c) prognoza pedagogica, (anticiparea rezultatelor la niveluri de performanta si de competenta superioare celor atinse anterior).
Implicarea evaluarii intr-un sistem complex de decizii importante la nivel de politica a educatiei permite sesizarea unui set de functii de o mai mare diversitate:
functia de evidentiere a eficacitatii sistemului de invatamant-“concretizata in nivelul de pregatire al elevilor pe parcursul studiilor si in nivel de competenta la iesirea din sistem si intrarea in viata activa”;
functia de control care “face comparabile rezultatele obtinute de scoli de acelasi grad si tip prin instruirea examinarilor nationale”;
functia de certificare a nivelului de pregatire al absolventilor unui ciclu de invatamant, care sustine luarea unor decizii optime ”de ameliorare a curricumului si a proceselor de instruire care le sunt propii”
functia de apreciere