Familie si educatie in societatile preindustriale

Gândirea sociologica functionalista si evolutionista a sustinut, ideea izolarii progresive si impactul processelor e industrializare si urbanizare, asupra familiei conjugale. In acest context, s-a acreditat teza potrivit careia educatia copiilor se infaptuia in societatile preindrustriale(toate tipurile de societati in care productia industriala nu s-a impus ca tip dominant de activitate economica, de la cele pe care etnologii le numesc „primitive” pana la cele care au precedat instoric si au pregatit procesul industrializarii), prin insasi experienta comunitara a acestora, realizata prin participarea copiilor la activitati alaturi de adulti sau/si in grupuri de virsta sau grupuri de vartsa – sex iar raporturile copilor cu genitorii lor erau nesemnificative(ducatia copiilor este atribuita grupului in intregul sau si nu parintilor).
Totusi afirmatia privind rolul nespecific al parintilor in socializarea copiilor este contestata de cercetari mai recente.

Teza indiferentei parentale

Autorul cel mai frecvent citat atunci cand se fac trimiteri la istoria raporurilor parinti-copii este Philippe Ariés. Acesta sustine ca: un sentiment al familiei,constand in intelegerea limitelor si particularitatilor care confera grupului, constituit din parinti si copii, identitate si autonomie in raport cu restul societatii, si un sentiment al copilariei, definit ca intelegere a particularitatilor care deosebesc copilul de adult sau chiar de tanar, lipseau in clasele superioare ale societatilor europene preindustriale, care erau societati ce excludeau contraceptia si in care parintii erau „indireferenti” fata de educatia copiilor lor.
Studiing iconografia si textele (memoriile) medievale Aries observa ca „elita” societatii traditionale europene avea o slaba reprezentare a familiei ca grup distinct: iconografia prezinta numai scene publice, viata privata fiind absenta si din memorii. Constiinta familiei ca unitate de sine statatoare