INTERPRETAREA MUZICALÃ – ACT CREATOR










Comsa Cezara-Georgia
Clasa a XII-a, Liceul de muzica “Dinu Lipatti”, Bucuresti

















I ARTA – FENOMEN CARACTERISTIC UMANITÃTII


Arta este una din formele de manifestare a culturii umane, prin care spiritul uman încearca sa cunoasca lumea, apelând la un limbaj propriu, si sa comunice rezultetele acestui demers, prin mesaje specifice, caracterizate prin structuri expresive, capabile sa transmita o emotie umana, emotie care are un caracter complex, incluzând simultan senzorialitate, afectivitate si spiritualitate.

Fenomenul artistic, întretesându-se, de-a lungul istoriei, cu evolutia de ansamblu a culturii, a suferit o suita de schimbari. Dinamica creatiei artistice deriva din necesitatea originalitatii neistovite, originalitate fara de care arta îsi pierde capacitatea de declansare a emotiei careia este menita sa îi dea nastere.

În antichitatea greaca, arta a fost socotita ca mimesis, ca “imitare” a realitatii. Condamnata de Platon sa ramâna în afara Republicii, fiind o “imitare” de gradul al doilea si corupatoare a moravurilor austere, arta se vede apoi socotita de Aristotel ca având functia de catharsis, expurgatoare a pasiunilor. Totodata arta este privita ca poesis, ca “formatoare”, ca activitate constructiva de forme, capabile sa insufle virtute estetica materiei cu care lucreaza artistul: cuvinte, culori, sunete, materii statice (marmura, bronz, lemn) sau în miscare.

Arta a fost legata, de-a lungul istoriei, de categoria frumosului. Artistul este destinat sa creeze forme frumoase, sa tinda catre ceea ce estetica Renasterii numea concinnitas, lucrul desavârsit, perfectiunea. În evolutia ei istorica, arta a aparut din ce în ce mai limpede ca fiind capabila sa dea expresie trairilor semnificative ale artistului, apelând la capacitatile afective si intelective ale celor care recepteaza opera. Accentul se deplaseaza treptat de la perfectiune catre expresiv, de la realizarea frum