Introducere în teoriile dezvoltarii carierei
 
 
Alegerea si dezvoltarea carierei sunt procese extrem de complicate. Teoriile ne ofera o reprezentare simplificata a acestor procese. Aceste teorii pot fi utilizate, asa cum s-a exprimat Krumboltz (1994) ca niste harti rutiere care ne ghideaza în procesul dezvoltarii carierei.
Unele teorii sunt bune, iar altele mai putin bune. Primele folosesc termeni si conceptii bine definite, care sunt usor de înteles de catre practicieni. Termenii sunt definiti clar, dar sunt si interconectati. Teoriile bune sunt cuprinzatoare si aplicabile tuturor grupelor de indivizi, cât si unor persoane de diverse origini socio-economice si cu diverse pregatiri culturale.
Pe scurt, teoriile bune:
ne ajuta sa întelegem fortele care influenteaza deciziile referitoare la dezvoltarea carierei;
ne sprijina sa ne clarificam procesele care au loc;
ofera îndrumari pentru practicieni în absenta unor linii directoare empirice.

În pofida acestor caracteristici se constata ca practicienii orientarii nu aplica întotdeauna teoriile, ba uneori sunt chiar ostili fata de acestea. Adesea prefera sa se bazeze pe datele empirice si pe experienta practica. Se pare ca exista o discrepanta între practicieni si teoreticieni si nici un fel de punte. Practicienii sustin ca teoriile:
nu reprezinta realitatea complexa asa cum o vad ei în practica zilnica;
contin atât de multe incertitudini si conditii încât este imposibil sa fie aplicate în situatii reale:
se modifica tot timpul si totusi nu tin pasul cu schimbarile din cadrul societatii.

Afirmatiile lor sunt adevarate într-o oarecare masura si, într-adevar, teoriile sunt departe de a fi precise. Dar, asa este si experienta practica a celor mai multi practicieni: fragmentata si incompleta. Foarte des practicienii îsi bazeaza deciziile si interventiile pe informatii partiale asupra clientului si pe ceea ce au facut ei în trecut. Acest lucru nu este întotdeauna foarte potrivit, deoarece pot exista diferente individuale fo